luni, 19 mai 2014

Castel de nisip

Dupa fiecare perioada de euforie magica, de extaz, urmeaza o perioada de sevraj, de durere, poate chiar de nebunie.
Iubeam cu pasiune, iar asta imi intuneca mintea. Ma transformam in altceva in momentul in care simteam ca o sa se termine totul. Nu stiam exact, nu era niciun semn, dar o simteam. Unii ar spune ca e intuitia feminina. Stiam ca o sa se termine totul, imi doream asta, dar nu puteam sa ma desprind. Era o conexiune deja creata. Si aveam nevoie de mai mult, era atat de greu sa renunt si sa plec pe drumul meu. Nu ma mai puteam concentra si ma gandeam doar la el. Pentru prima data am simtit lucruri contrare: pasiune amestecata cu ura. Aceste extreme, te bulverseaza. Nu stii cum sa reactionezi, ce sa faci. Nu exista nimic rational intr-o asemenea situatie. Te simti pierdut. Simti cum pentru prima data, situatia te controleaza pe tine. Si atunci iti doresti sa fi renuntat la acele clipe frumoase ca sa nu ajungi la clipe mult mai urate si mai puternice. In viata alegi. Un castel de nisip ar fi definitia cea mai buna a pasiunii. Se cladeste repede, poate avea o frumusete incredibila, pare o structura solida, poate fi chiar mare, dar cand vine apa, s-a dus totul. Castelul a disparut, si in loc au ramas doar reziduurile sau chiar nimic. Apa este acea furie care e declansata de pasiune, la un moment dat. Nu stii cand valul o sa vina si o sa distruga totul. Nici macar soarele nu mai poate salva ceva.

Niciun comentariu: