duminică, 21 septembrie 2014

Un val

Imi doresc sa fiu un val al marii. Flux si reflux. Acum aici, acum acolo, acum mai lent, acum mai rapid.As fi fara griji, fara ganduri, doar un observator a ceea ce se intampla in jurul meu.
As avea toata libertatea din lume, dar n-as iubi cum iubeste un om. As iubi altfel, mai divin. As iubi tot ce ma inconjoara, o iubire calda, sau mistuitoare.

Dar eu nu sunt un val, sunt doar o furnica umana in imensitatea asta mare si nu inteleg iubirea.
De asemenea, nu inteleg pasiunea, nici ura, nici resentimentele. Toate aceste sentimente cand le analizez, isi schimba forma. Cand le traiesc, cand sunt in mijlocul furtunii, e diferit. Dar cand sunt un observator, ceea ce am trait nu mai are sens. Uneori ma gandeam cum ar fi sa avem toti un buton on/off pe care sa il putem controla asa cum vrem. Sa ne oprim emotiile, sau sa le pornim dupa bunul plac.
Emotiile sunt de mai multe feluri.
Ceea ce simteam pentru el, era ceva special, si nu tinea de iubire, de pasiune. Tinea de adoratie, de extaz, de admiratie profunda. Era un profesor, un mentor pentru mine si niciodata nu mi-as fi imaginat ca isi va intoarce privirea inspre mine. Dar a facut-o pentru o scurta perioada, si eu ma simteam ca in rai. Pieptul simteam ca imi va exploda in mii de bucati cand i-am auzit vocea si cuvintele.

Poate era doar imaginatia mea , imi spuneam, sau poate eram un val, un observator al lumii. Dar nu, in imensitatea asta mare, l-am gasit, si el m-a zarit si totul s-a schimbat. Perceptia mea asupra vietii, asupra fericirii acum era diferita. Imi doream sa fiu ca el, il admiram, il divinizam, si era pentru prima data acest sentiment pentru mine.

Si in mintea mea se conturau tot mai multe raspunsuri, incetul cu incetul. Stiam ca trebuie sa ii demonstrez ca meritam sa imi acorde atentie. Aveam de gand sa aflu toate raspunsurile pe care voiam sa le stiu de atatia ani si pe care el mi le putea oferi.

Niciun comentariu: