Lost

Si mi-e atat de frig si foame iar picioarele abia ma mai asculta.Curg siroaie de apa pe fruntea mea iar glasul abia mi-l mai aud. Si totusi ard cu totul,febra m-a cuprins si parca imi invadeaza fiecare celula.
Ma uit in jur si imi dau seama ca de 10 minute sunt singura,nu vad pe nimeni cunoscut,mainile le tin impreunate sa ma incalzesc dar degeaba. S-a inserat iar eu inca nu stiu ce sa fac. Sunt intr-o tara straina,limba nu o cunosc si nu am nimic la mine.Doar eu si hainele de pe mine.Imi iau inima in dinti si singurul lucru ce stiu ca ma poate ajuta e numele strazii unde am fost cazati si pe care l-am retinut.
Merg de pe o strada pe alta,si parca nimeni nu vrea sa ma ajute,nimeni nu vorbeste engleza. Nu le inteleg limba stalcita iar frigurile ma iau din ce in ce mai tare.
La un moment dat se apropie un barbat de mine.Pare sa vrea sa ma ghideze.Poate a vazut lacrimile care curg fara sa le pot opri.In momentul in care s-a apropiat de mine si lacrimile au inghetat.Imi zice ceva in maghiara,nu-l inteleg.Ii zic in engleza,nu ma intelege.Continuam asa cateva minute,dupa care plec.Am ramas iarasi singura.
Merg mai departe si intrun final gasesc strada dar nu am codul de acces la hotel.Ma pun jos langa perete in fata intrarii si parca am halucinatii.Imi pun mana pe frunte:arde.
Mi-e greu sa ma ridic si parca mi-e mai bine.Aud o voce: Diana,ai patit ceva?Te simti mai bine?
Cred ca visez....si nu raspund.Vocea insista:Hai ca te duc in camera.Ti-am zis eu sa-ti iei medicamentele.Pe unde ai umblat atata timp?
M-am ridicat,l-am urmat si m-am dus in camera unde direct am adormit.Parca ca prin vis il vad langa mine,il strig de cateva ori in soapta,nu ma aude,as vrea sa-l rog sa aiba grija de mine dar imi spune "Scuza-ma ca te-am trezit.Noapte buna"

Îngaduie-mi

"Este un loc, niciunde, unde totul se sfârseste; fara
sperante, fara vorbe, fara voce, fara sunet, fara
calatori osteniti, pe o carare goala, fara nastere,
fara moarte, fara trup, fara noapte, fara zi si fara
zori în acel vid. Îngaduie-mi sa plutesc departe, acolo
unde-mi zboara visul" Maitreyi Devi

Ingaduie-mi sa uit ce am simtit cand te-am cunoscut,cand te-am atins cu privirea mea sfredelitoare,sa plec departe de lumea ta mult prea indepartata si diferita de a mea,sa imi urmez visul.
Visul meu care a devenit secundar datorita tie acum cateva luni,care desi era atat de puternic,cu timpul a slabit tot mai mult,in timp ce dragostea mea crestea.Iar acum iubirea mea a absenta.E intr-o stare latenta undeva,intr-un coltisor?sau lipseste si toata fericirea mea s-a dus.De ce lipseste?Nu stiu.Poate ca nu mai esti omul acela perfect,din visul meu de odinioara,poate ca a trecut prea mult timp fara sa te vad,poate e doar o falsa impresie.O data cu tine s-a dus si o parte din fericirea mea si te rog ingaduie-mi sa ma indrept acolo unde mi-e visul.

Anidora.Today

"Tu esti marea iar azi, eu m-am scufundat in tine.M-ai lasat pentru prima data sa te cunosc mai bine.Si iata ce am descoperit:alge.Foarte multe alge moarte.M-am prins in capcana lor.Toate formau un cerc din care nu mai puteai iesi; mi s-au prins de picioare de maini,de fata.Inofensivele m-au invadat desi nu au viata. Am scapat si am mers mai departe.Am gasit o caracatita suparata care si-a pierdut cheful de a ataca.Era umila,supusa si ma privea cu ochi tristi.Mai departe am vazut un rechin.Di,m-am speriat teribil!Nu m-a atacat dar avea o postura infricosatoare.Nu ma asteptam sa gasesc asemenea creatura.Intr-un final am ajuns la fundul marii.
Era intuneric si foarte frig,simteam ca o sa imi inghete si sufletul in mine.Nu vedeam nimic,oricat m-as fi chinuit si rataceam ca o bezmetica.Voiam sa ajung acasa,pana am suprins ceva miscandu-se.M-am apropiat pe bajbaite,incet,cu frica dar cu o imensa curiozitate.Eram la cativa centimetri de acel lucru,vietate ori ce o fi fost.Am luat hotararea sa pun mana.Era neted si cald si se misca ritmic,ca o inima.Am luat-o in brate,am strans-o cat am putut si nu era goala.In sfarsit puteam sa vad:eram si eu inauntru,erau si alte persoane,un conglomerat de persoane.Toti erau captivi acolo,unii sufereau,altii radeau,unii voiau sa scape altii ramaneau.Si am mai vazut ceva.Stii ce? O cheie.O simpla cheie.Ce voiai sa faci cu acea cheie?" Anidora

words

As vrea sa fiu iarasi copil.Sa fug prin padure,ca mai demult,sa ma ascund si sa stau pitita langa un copac,sa nu ma gaseasca nimeni pana se insereaza.Apoi sa explorez lumea aceea magica si interzisa mie.Era asa de fascinant sa te joci cu o soparla,sa fugi dupa un iepure,sa strangi in brate un arici si apoi sa-ti dai seama ca nici macar ariciul nu te place;sa culegi flori si sa le sortezi dupa culori sau marime;sa plangi de frica cand auzi un zgomot si sa razi cand vezi o caprioara.
Acum explorez litere,cuvinte,propozitii,fraze,carti;multe carti si putina aventura.Noaptea visez insiruiri de cuvinte fara sens,care ma urmaresc si peste zi. Imi urasc sala de lectura.E atat de anost si de plictisitor.

Anidora.

"Traiesc prin tine.Visul meu e visul tau,gandurile mele sunt reflectia gandurilor tale.Traiesc cu emotii ziua de maine prin tine,pentru tine si mi-e frica de ce vei face,ce vei zice,mi-e frica de o schimbare.
Fiecare experienta a ta e un proiect al mintii mele si ma limitez la atat.Ai o viata tumultoasa si eu am vorbele tale.Cand imi povestesti ma rezum la a simti indirect prin tine.Rad cand razi si plang cand plangi,in sinea mea.Suntem doua persoane si totusi ma regasesc in fiecare pas al tau,in fiecare zambet si stiu ce urmeaza dupa fiecare gand.Parca ar fi o dedublare a sortii: suntem doua corpuri intr-o minte.Tu actionezi si eu gandesc.
Cand te indragostesti ma indragostesc si eu,nu-l cunosc dar il iubesc deja.Mi-l imaginez in minte si mi-as dori sa fiu nu in locul tau,ci in tine.Nu poti intelege ca viata ta e viata mea,visele tale sunt si ale mele,gandurile tale nu-ti apartin in totalitate.Suntem una si aceeasi persoana.
Azi ti-am urmarit fiecare miscare si deja stiam ca ceva s-a schimbat in tine Di,ai devenit ceva ce ma sperie.Unde ti-e iubirea?Ai transformat-o in ceva ce nu pot intelege si percepe.Pe ce cale a luat-o viata ta,incat chiar daca te simt si ma oglindesc in tine,nu mai pot nici macar sa simt vibratia ta.Esti egoista.Ai lasat totul sub o umbra de mister,mi-ai ingropat entuziasmul si pe alocuri imi mai lasi si mie sansa de a spera."
My sweet friend, Anidora.

n y

Un an nou...si o pana neagra a cazut lin si ne-a pecetluit destinul.
Mii de pasari zboara acum,in sute de directii.Au strabatut,au devastat tot si au reconstruit un nou orizont. O pasare s-a lovit si o pana s-a desprins.Singura pana neagra din univers.
E un cutremur si pasarile simt asta. Sunt agitate,speriate si nu le pot calma.Lucrurile au luat-o razna in stomacul meu.
Bruno Mars - Just The Way You Are

Asculta mai multe audio diverse

nonsens

M-am indepartat atat de mult de tot,cu exceptia unui "lucru"...Am ajuns departe cu vointa mea,si totusi "departele" ma ocoleste.Mai am inca putin si voi deveni ceea ce ratiunea ma vrea.Mai am putin si voi exploda de fericire si iubire.
Ieri eram acea femeie vesela,nebunatica,credula iar azi ma ingrop in cunostinte,in carti,in vise.Maine voi pasi spre acel "lucru" care ma urmareste si pe care il urmaresc zi si noapte.
Maine e departe.Si totusi cunostintele sunt aproape.Nonsens si totusi ochiul care priveste intelege tot.
Sunt in mijlocul strazii si nu stiu ce drum sa urmez:sens sau contrasens?
Sa merg tot inainte sau sa ma intorc?
As putea sa-mi fac o idee despre ce va urma dar las totul in ceata.E mai palpitant.

Si acum o melodie cu atat de mult sens:P

Obisnuinta

Traim in rutina si ne mai intrebam de ce suntem niste oameni "morti", de ce nu ne mai incanta nimic,de ce entuziasmul descreste si tristetea ne caracterizeaza de cele mai multe ori.
Parca suntem prinsi intr-un ciclu care se repeta iar si iar la nesfarsit.Problema e ca suntem chiar dependenti de acest ciclu.Cand esti in zona rutinei te simti comfortabil,crezi ca totul merge bine si continui la nesfarsit, sa faci aceleasi lucruri zilnic.Ca un robot.In momentul in care apare un element necunoscut,reactionezi cu teama ori cu neincredere.Aceasta depaseste zona ta de comfort,presupune curaj,imaginatie dar e foarte necesar ca sa te dezvolti,sa-ti imbogatesti cunostintele.
Pana si corpul tau da inapoi:daca e o provocare mare,incepi sa ai emotii,sa apara tot felul de simptome care sa te traga inapoi.E instinctul de autoconservare. Nu numai corpul tau face acest lucru cu tine ci chiar si alte "corpuri"...
Tendinta oamenilor e de a-i trage pe ceilalti in jos,sau de a-i mentine la linia de plutire. Cand unul incearca sa depaseasca limita,ceilalti reactioneaza negativ.Iti vor spune "Nu vei reusi sa faci asta.Poti face asa sau altfel..." Vor incerca sa te convinga ca esti un simplu om ca ei care nu poate sa-si depaseasca conditia. Si daca ii asculti se simt bine,daca nu, vor face tot posibilul sa te opreasca.
Si acest "fenomen" e al dracului de normal si de natural. Biologic suntem formati sa actionam astfel.
Insa pe langa instincte mai avem si ratiune.Si cu cat trecem mai mult in zona de imcomfort, cu cat depasim mai mult obisnuinta, cu atat mai profesionisti suntem.