Ars longa,vita brevis

Pustiu...dezolant si gol.Asa e sufletul ei zi de zi.Noaptea viseaza amarnic,cu gandul departe,la perioada adolescentei,iubirii si a tineretii.Frumusetea s-a irosit,dar au ramas amintirile care inca ii mai insenineaza viata.
Intr-un dulap vechi,a gasit o pictura veche,a ceea ce era mai demult.Parul negru acum e nins si nu mai straluceste ca alta data,buzele s-au subtiat si nu mai sunt la fel de rosii,obrajii i-au cazut mascandu-i trasaturile.Doar ochii au ramas la fel de negri,de tineri,joviali si puternici.Nu au imbratranit,ci pe zi ce trece sunt tot mai frumosi.
Pictura pe care o tinea in mana,daruita ei,in urma cu 50 de ani, de un tanar artist,azi era putin stearsa dar exprima tinerete mai mult decat ar fi putut ea sa-si imagineze.Se privea in panza aceea ingalbenita si contempla imaginea persoanei care zambea timid si strapungea cu privirea.
Gandul ei fugea departe,in timp si simtea forta cuvintelor "Ars longa,vita brevis!" ale tanarului.Trecerea anilor si-au pus amprenta peste fiecare coltisor din trup si din chip,dar parca pictura a ramas neatinsa.Ar vrea sa faca schimb cu tanara doamna din desen si sa ramana frumoasa pe veci.


Vezi mai multe din Jazz pe 220.ro