Furtuna in largul marii

Stau relaxata in mijlocul plajei,cu berea intr-o mana si uleiul de plaja in cealalta,incercand sa ma uit la soare si la mine.
Vremea e schimbatoare,ca si viata noastra de altfel.Acum e soare puternic,mai tarziu e furtuna.Nori grei cad pe umerii nostri iar uneori dureaza mai mult,alteori mai putin.
Azi a fost o zi foarte calduroasa.Pe la ora 16 a inceput sa picure,iar in 2 minute nu mai vedeai in jur.M-am aruncat in mare,stiind ca e destul de riscant dar riscul nu mai prezinta un element important pentru mine.Vedeam lume disperata,parinti ce isi cautau copiii,cupluri fugind spre un adapost,batrani grabindu-se spre masina;o zarva de nedescris.Eu simteam cum calmul ma cuprinde,o liniste de neinteles,care ma tinea pironita acolo.Nu vroiam sa fac nimic,nici sa fug ca un copil,nici sa ma adapostesc,doar sa fiu singura ,eu si furtuna.Instinctul a fost de a sari in apa.De acum nu mai gandeam nimic.Eram doar eu si Ea.Nu aveam nici o frica,nici o emotie,atipic mie.Acum am ramas singura...era o senzatie de nedescris.O furtuna in mare e ca o perioada grea din viata noastra.Te zbati,inoti,razbesti sau te ineci,plangi sau razi.Eu mi-am lasat trupul moale,am lasat marea sa ma invadeze,sa ma domine,iar la sfarsit am invins.Din cauza frigului si a valurilor uriase,eram nevoita sa inot,sa ma chinui putin,dar pentru mine era o placere.Simteam ca primesc forta,nu stiu de unde,dar o simteam.In situatii primejdioase primim o asemenea putere incat putem face orice.Am continuat sa inot,in singuratatea mea,iar intr-un sfarsit s-a oprit si furtuna.A durat 15 minute.Dupa ce am iesit din mare,m-am simtit mai puternica ,o noua fiinta pe pamant.
Am realizat ca atitudinea mea in fata unei probleme nu era cea potrivita.O etapa grea din viata ta trebuie sa o infrunti,sa te lupti direct cu ea.Daca fugi,daca te ascunzi,esti un las.Te va urmari mereu acea situatie.