E un sentiment ciudat si distrugator in acelasi timp.Nu ma recunosc,nu ma inteleg,dar stiu ca abia acum am ajuns sa percep ce e dincolo de exteriorul celor aflati in situatia mea.Pentru mine e un sentiment nou.Nu e gelozie,nu e iubire,nu e invidie,nu e nimic ce poate fi descris.Si totusi exista.Imi marcheaza gandurile,imi taie simturile,imi tulbura visele.Exista doar de cateva ore si deja simt ca-l traiesc de ani intregi.Oare sa o numesc posesivitate?Atat de strain imi este acest termen,pentru ca niciodata n-am fost in situatia de a simti ca posed un lucru.Mereu lasam lucrurile la voia intamplarii,fara a simti ca am vreun drept asupra cuiva.Si era atat de frumos,nimic nu ma tulbura,nimic nu ma ingrijora.Stiu ca e trecator,maine voi uita ce simt azi,dar azi ma macina.Nu suport gandul sa stiu ca e langa cea mai buna prietena.E o frica inexplicabila.El e cel mai bun prieten,ea cea mai buna prietena.Si totusi in ecuatia asta nu ar trebui sa exista frica,sau posesivitate.E cel mai bun prieten si asa va ramane mereu.Nu e loc in mintea mea pentru atractie,iubire sau altceva.Si totusi gandul de a fi doar ei doi impreuna,la o cafea imi innegreste gandirea.Fata de ea,sentimentele mele au ramas aceleasi.Fata de el,e ceva ciudat:furie,frica,un amalgam de sentimente pe care nu le-am mai avut,nici macar nu le stiu denumirea.
Probabil ca e bine,pentru ca acum pot sa inteleg si eu pe prietenii mei care erau in aceeasi situatie ca mine acum.
Azi simt nevoia sa ascult U2,formatia preferata a dentistului meu.:)
Asculta mai multe audio Muzica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu