Fara titlu,,

Tumultul vietii m-a aruncat pe un drum neasteptat. Iubesc oameni pe care ii ignoram si ignor persoane pe care le iubeam.Cum am putut sa ma schimb atat de mult intr-un un an?Nici eu nu stiu.Sunt si sensibila si indiferenta,pasionala si frigida,vesela si trista,nebunatica si serioasa si totusi sunt eu.Ma regasesc in toate.Acum 5 ani profa de Psihologie mi-ar fi spus ca asa ceva nu e posibil intr-un singur om,dar eu stiu ca se poate sa fii toate si nimic.
Am pierdut persoane pe care cu ignoranta mea le-am indepartat de mine si am castigat altele in loc,poate mai bune,poate mai rele,habar nu am.
Ideea e,ca uneori viata mi se pare prea complicata pentru a ma juca cu ea si totusi acesta e tot farmecul,sa ne luptam,sa invingem si apoi...
Recent,am gasit o cale prin care pot sa evadez,sa ma eliberez de tot si sa ma simt si grozav:prin sport.Zi de zi,merg,alerg,trag la aparate,sar,inot si tot ce ma ajuta sa uit de rutina,sa fiu doar eu.As fi vrut sa evadez in studiu,in citit dar nu reusesc.Gandurile ma coplesesc inainte de a citi macar o pagina.Ma gandesc serios chiar sa ma apuc de scris,astfel mi-as elibera gandurile,m-as confesa.Dar e prea mult...

Furtuna in largul marii

Stau relaxata in mijlocul plajei,cu berea intr-o mana si uleiul de plaja in cealalta,incercand sa ma uit la soare si la mine.
Vremea e schimbatoare,ca si viata noastra de altfel.Acum e soare puternic,mai tarziu e furtuna.Nori grei cad pe umerii nostri iar uneori dureaza mai mult,alteori mai putin.
Azi a fost o zi foarte calduroasa.Pe la ora 16 a inceput sa picure,iar in 2 minute nu mai vedeai in jur.M-am aruncat in mare,stiind ca e destul de riscant dar riscul nu mai prezinta un element important pentru mine.Vedeam lume disperata,parinti ce isi cautau copiii,cupluri fugind spre un adapost,batrani grabindu-se spre masina;o zarva de nedescris.Eu simteam cum calmul ma cuprinde,o liniste de neinteles,care ma tinea pironita acolo.Nu vroiam sa fac nimic,nici sa fug ca un copil,nici sa ma adapostesc,doar sa fiu singura ,eu si furtuna.Instinctul a fost de a sari in apa.De acum nu mai gandeam nimic.Eram doar eu si Ea.Nu aveam nici o frica,nici o emotie,atipic mie.Acum am ramas singura...era o senzatie de nedescris.O furtuna in mare e ca o perioada grea din viata noastra.Te zbati,inoti,razbesti sau te ineci,plangi sau razi.Eu mi-am lasat trupul moale,am lasat marea sa ma invadeze,sa ma domine,iar la sfarsit am invins.Din cauza frigului si a valurilor uriase,eram nevoita sa inot,sa ma chinui putin,dar pentru mine era o placere.Simteam ca primesc forta,nu stiu de unde,dar o simteam.In situatii primejdioase primim o asemenea putere incat putem face orice.Am continuat sa inot,in singuratatea mea,iar intr-un sfarsit s-a oprit si furtuna.A durat 15 minute.Dupa ce am iesit din mare,m-am simtit mai puternica ,o noua fiinta pe pamant.
Am realizat ca atitudinea mea in fata unei probleme nu era cea potrivita.O etapa grea din viata ta trebuie sa o infrunti,sa te lupti direct cu ea.Daca fugi,daca te ascunzi,esti un las.Te va urmari mereu acea situatie.

Rafał

Te-am visat de atatea ori,tu sarutandu-ma si eu beata de fericire iar azi m-ai luat prin surprindere cu ale tale gesturi,incat un vis mi s-a indeplinit.Sau poate un moft.
Moftul de a te avea,de a te alinta ca pe un copil,ceea ce esti,de a fi rasfatata de mainile tale gingase,de a ma pierde in ochii tai vicleni si in acelasi timp inocenti.Nu stiu cum faci dar esti perfect.Ai observat ca esti mai mult decat un barbat frumos in momentul in care toate privirile sunt atintite asupra ta.Si eu n-am sa ma las prinsa in jocul tau,am sa te ademenesc in al meu joc pana ai sa ma urmaresti.
Te privesc si nu ma satur de a-ti contempla perfectiunea.Esti ca un bibelou de portelan,gingas ca o fata incat mi-e frica sa te ating.O stii si tu ca esti frumos si vrei sa ma cuceresti cu privirile tale de print,cu ale tale buze perfecte,dar tu nu stii ca eu fug de iubire.
Pentru mine esti intruchiparea frumusetii,un Apollo,un idol si atat.Nicaieri n-am mai vazut altul ca tine dar perfectiunea ta nu mi-a furat inima.Nu am simtit fiorul dragostei,nici emotii,nici tulburari cand m-ai sarutat.Te-ai chinuit atat si nu accepti faptul ca nu simt nimic pentru tine.Esti o jucarie pe care as vrea sa o am mereu,intr-un dulap si cand vreau sa o scot sa ma joc cu ea.Esti cea mai pretioasa jucarie,pentru ca multe fete te-ar cumpara si eu te-as tine doar pentru mine.
Acum ne jucam doar noi doi,tu incerci sa ma prinzi in plasa,eu incerc sa te innebunesc;tu innebunesti la un moment dat si ma sufoci in sarutari si ma strangi puternic in brate.Eu vreau sa scap dar tu ma tii puternic.Mi-e frica,adrenalina creste ca intr-un joc riscant iar tu ma vrei cu o disperare ce creste.Eu nu te vreau deloc,pentru ca esti un diavol deghizat intr-un copil frumos.
Ne luptam ore in sir unul cu celalalt si pana la urma cedezi.In acel moment am stiut ca mai am putin timp la dispozitie,ca maine vei pleca definitiv si ochii tai, in veci nu-i voi mai vedea.E trist si in acelasi timp frumos ca te-am avut macar pentru o zi,ca ai fost o alta pagina din cartea vietii mele.Drum bun,Rafał!

Vezi mai multe din Ambientala pe 220.ro

Premiu

Zilele acestea am abandonat blogul,scrisul,gandurile,pana si persoana mea.Am abandonat pana si persoana mea.M-am dedicat totalmente cartilor si distractiilor.E o forma buna de a combina doua activitati total opuse.Ai si o satisfactie:simti ca faci ceva util si in acelasi timp profiti si de viata.Cand ma distrez sunt doar eu pe lumea aceasta,cand citesc ma simt minuscula,inferioara dar absorbita de noile cunostinte.Cu cat studiez mai mult cu atat imi dau seama cat de putine lucruri stiu.Ma simt un purice in univers si universul un urias care ma inghite.

Azi am primit un premiu care m-a facut sa ma razgandesc,si sa-mi astern in continuare gandurile sau fabulatiile:)) pe blog.Ii multumesc lui Tudor http://tu26dor.blogspot.com/

Aici si acolo

Nu vreau sa ma reintorc...Ma asteapta un oras mort,sinistru,plin de amintiri.Zilele trec cu o viteza ametitoare si pasii mei trebuie sa se indrepte acasa.ACASA impropriu spus,pentru ca a mea casa e nicaieri.E peste tot...
Imi urasc orasul natal pentru ca te revad in banca din parc pe care stateam serile tarzii,in lacul unde m-ai dus cand te-am cunoscut,in cladirile din centru,in oamenii de pe strada,in tot ce ma inconjoara.Esti aici si eu vreau sa fiu acolo,esti acolo si eu vreau sa nu mai fiu,Esti dar eu nu mai Sunt.
Si au mai ramas putine zile,in care ma agat cu disperare de "casa" mea.Sunt singura dar singuratatea ma ajuta,sunt independenta dar independenta ma ridica,sunt intre necunoscuti dar necunoscutii ma inteleg.

Vezi mai multe din Ambientala pe 220.ro

Eu

M-am ascuns de mii de ganduri,de tine,de mine si de tristete.M-am transformat in ceea ce eu vreau sa vad,in emotie simbol, in furtuna,in soare,in viata.
Eu am incetat sa mai ador, sa ma expun, sa cant, sa plang.

Come what may

Cel mai maret lucru e sa iubesti si sa fii iubit.Mai multe va spune..melodia si videoclipul de mai jos.

Pata

Ma plimb in ploaie si totul in jurul meu parca e din alt decor.Nu stiu unde trebuie sa ajung dar pasii ma ghideaza.Ma las in voia lor si cutreier strazile,uda si obosita cu gandul la Nimic.
In mijlocul multimii observ un chip.E o fatza stearsa,pala dar care are puterea de a ma opri in loc.Inima o ia razna si mintea mi se blocheaza.Reactiile mele au adormit,iar acum pot doar sa astept sa vad ce se va intampla.Imi doresc sa nu ma vada,sa plece mai departe iar eu sa raman in mijlocul strazii,iar ploaia sa imi stearga lacrimile de pe fatza.
El ...se uita in stanga ,in dreapta si pleaca mai departe.Eu...il urmaresc cu privirea pana se pierde in multime.Acum e doar o pata,o imperfectiune.