E ceata si frig

Ma ridic din pat,ma sterg la ochi si privesc pe fereastra.E ceata.Si frig.Am un gol in minte,ma chinui sa gandesc,sa analizez logic situatia dar nu pot.Vad ceva in bezna,o lumina undeva departe si totusi imi feresc privirea.Prefer valul de pe ochi,pe care l-am avut mereu.Am si un val pe suflet,pe care mi l-a aruncat El acum mult timp,si inca a ramas acolo.De fapt nici nu stiu;cine e EL?E un vis?O amintire?O nevoie?O nebunie?Imi tulbura mintea si gandirea si imi place.[enorm de mult]
Ma plimb prin camera,si decid ca e timpul sa plec.Ce drum sa aleg?Il voi alege pe cel mai lin,mai curat,mai frumos sau pe cel plin de gropi,de mizerie si intuneric?E dureros.Mereu viata a ales pentru mine si stiu ca eu sunt de vina,e responsabilitatea mea.Parca toate greutatile lumii atarna pe umerii mei acum ca trebuie sa aleg drumul.Dar l-am ales deja si totusi inca nu-l identific.Sunt slaba din cauza ratiunii,nu a inimii.Urmez ratiunea si imi tradez inima.Am tradat-o de atatea ori,acum e nervoasa.Am palpitatii,iau foc,ma zbat si tot e cum vreau eu,nu cum doreste ea.E o lupta continua.Uneori o mai eliberez din captivitate si atunci isi face de cap.Apoi revine la normal.
Si uite ca m-am hotarat:nu voi alege niciun drum,voi zbura deasupra lor,ca o pana in vant,ca o pasare libera de orice grija.Voi zbura prin viata si prin ganduri,prin ei si prin mine.