Arunci o piatră în mijlocul lacului,o vezi cum dispare spre adânc,iar apoi poate îţi dai seama că e preţioasă şi o vrei înapoi,sau poate doar vrei să o arunci în alt loc.Cum să o mai scoţi de acolo,când printre miile de pietre ţi-e greu să o mai recunoşti?Cum să o pescuieşti când stă şi tace?M-aş arunca în lac,să o găsesc,de n-aş şti că e în zadar.Aş dormi la marginea lacului de n-ar fi o iluzie.
Ştiu că totul e în van,că soarele nu e azi aşa de luminos cum pare,că totul are un sens si o raţiune.Şi totuşi noi toţi suntem o contradicţie şi un absurd.
Un comentariu:
la fel e si cu persoanele din jurul tau. de multe ori nu ne dam seama ce inseamna o anumita persoana pentru noi pana in momentul incare o pierdem
Trimiteți un comentariu