Marea

Ma las in voia marii..si marea se lasa in a mea.Plutesc incetisor doar eu in Ea.Marea ma primeste cu bratele-i deschise si ma arunca in larg.Inot din ce in ce mai intens si incep sa-i inteleg vocea.Ma cheama...Ritmul meu se sincronizeaza din ce in ce mai bine.
Nu ma lupt cu apa,ma completez perfect.Nu-i place sa fie ranita,de aceea inot incet incet ..Uneori se ma joaca cu mine.Ma scufunda incet si apoi ma ridica ca pe un balon sus.
Imi place sa patrund adanc in ea si sa o descopar.E egoista.Nu ma lasa sa respir nici sa-i descopar bogatiile.
Ii plac persoanele calme fara frica,hotarate.Daca eziti,marea te scufunda.

Sa inoti e cel mai frumos exercitiu pentru minte si pentru suflet.Regret ca exista atatea persoane care habar n-au ce inseamna.


Vama Veche - Vama Veche
Asculta mai multe audio Muzica

Imperfectiune

Zilele trec,dar amaraciunea din suflet ramane.
Imi vine un gand in minte,de a o lua la goana,doar eu si cu mine insumi pe un alt drum.Am obosit.Am devenit ce uram si urasc ce iubeam.Doar fondul a ramas acelasi.Vreau sa-l redescopar,dar teama e mai puternica decat orice.Am invatat sa respir,sa merg,sa vorbesc din nou.Am renascut si in acelasi timp am murit.Am invatat sa mor.Dar n-am invatat sa iubesc din nou.Mi-e frica la fel cum ezita copilul sa faca primul pas.
Am invatat sa urasc.Am devenit umana.Nu stiam ce e frustrarea,ura,mania,invidia.
Cautarea perfectiunii ma distruge.Stiu ca n-o s-o ating niciodata,dar incerc.Nu-mi vad limitele,sunt un infinit de sperante,posibilitati...
Doar ca am obosit...si inca mai am mult de lucru...

C'est la vie

Constat cu parere de rau,cat de decazuti am devenit unii dintre noi.E un infern in lumea asta plina de interese,de lipsa de respect,fara tabieturi si avida de putere.
Ne transformam in animale si consideram ca evoluam,cand de fapt involutia e mai puternica ca oricand.Faci unui om un bine si el nu numai ca nu-ti intoarce fapta inapoi ci..iti face rau.
Am ajuns la concluzia ca viata e o jungla si ca sa supravietuiesti ai nevoie de multa putere sa treci peste toate piedicile si obstacolele care apar in calea ta.Traseul nostru nu e stabilit dinainte.Noi ne alegem drumul..putem merge pe carare sau nu;alegem scurtaturile,sau drumurile lungi.Indiferent ce cale alegem,finalul calatoriei e cel mai putin important.Conteaza cu adevarat calatoria in sine,parcurgerea acestui drum,satisfactiile cu frustrarile,succesele cu insuccese,bucuriile cu supararile,iubirea cu ura.

De ce scriem?

De ce scriem?De ce compunem?De unde au luat nastere atatea creatii?Care e motivarea noastra?

Creatia se naste din iubire,din ura sau din ambitie.Opera te reprezinta,e o oglinda a interiorului,la fel cum ochii sunt poarta catre sufletul tau.
Scriem din iubire pentru ca vrem sa impartasim emotiile,trairile,bucuriile si altora.Iubirea se revarsa si e infinita.Cand iubim avem inspiratie,suntem creativi si putem atinge necunoscutul si sa vedem lumea altfel.Creatia se naste de la sine;fara efort,fara durere,fara ambitie.
Cand scriem din ura sau din durere,e altceva.Nu vrem sa ne impartasim durerea,suferinta ci vrem sa avem un refugiu.Sa evadam din normal,sa evitam banalul,sa pasim intr-o alta lume.Te eliberezi creand.Fugi de lume prin picioarele personajelor.Iti alegi singur un final povestii.Poate fi unul diferit de sfarsitul episoadelor din viata ta.Cuvintele iau nastere din durere,literele din lacrimi,personajele din ura.
Cel mai rau e sa scriem din ambitie.Ambitia e doar mobilul care ne motiveaza.Scopul poate fi:faima,averea,prestigiul..etc...
Opera scrisa din ambitie nu e creatie,nu are viata pentru ca nu are la baza sentimente.E seaca.Ca sa creezi trebuie sa te sacrifici,sa dai ce ai mai bun din tine.
Marii scriitori au scris,au suferit si multi au murit inainte de a li se recunoaste valoarea.Nu au primit nici un ban pentru munca lor.
Sa muncesti pentru sufletul tau,nu presupune o rasplata materiala.

Visez gri

Visez gri...
Nici alb...nici negru...
Doar gri.

Si viata mea nu e gri.

E alba....cand iubesc,cand sunt optimista,vesela,fericita.E neagra cand urasc,plang,doresc ce nu pot avea,sufar.



Nu e rosie....rosu e vulgar.
Nu e galbena ...galben e bolnavicios.
Nu e violet...violet e arogant.
Nu e mov...mov e strident.
Nu e verde...verde e energic.
Nu e albastra...albastru e senin si pasnic.

E alba...alb e pur,suprem si perfect.
E neagra...negru reprezinta raul,durerea,suferinta,imperfectiunea.

Si eu totusi visez gri...

Otrava

S-a descoperit ca,daca primesti zilnic o cantitate foarte mica de otrava,sunt mari sanse ca organismul sa se obisnuiasca cu aceasta,si in timp sa devina imun.Daca primesti o cantitate mai mare de otrava,in mod normal nu ai supravietui,dar in aceste conditii sunt mari sanse sa treci peste.
Si noi,primim periodic de la ceilalti ,zi dupa zi, cantitati mici de otrava.Prima cantitate ne afecteaza foarte mult...ne este foarte greu sa depasim momentul,sa mergem mai departe.Avem nevoie de multe zile sa ne refacem.La a doua cantitate la fel.Cu timpul ne obisnuim,si se poate chiar mari doza pentru ca nu vor mai fi efectele de la inceput.

Primesc zilnic astfel de doze,si banuiesc ca si altii patesc asa.Pentru mine fiecare doza primita inseamna un rau benefic.Cum e ala rau benefic?Adica ma ajuta sa evoluez,sa trec mai departe,sa fiu mai puternica.
Am constatat ca nu am numai de castigat.De ce?E simplu.Corpul meu va deveni din ce in ce mai puternic,mai imun,in timp ce persoana care imi trimite aceasta "otrava" din ce in ce mai slaba.Energia si pofta mea de viata creste,in schimb a ei scade.Nu ar trebui nimeni sa se teama de aceste mici sau mari"intepaturi".Pot sa le ignore
foarte usor de la un timp.Suntem oameni,si trebuie sa realizam ca lumea e alcatuita atat din rau cat si din bine.Si cu toate acestea aceste notiuni :"bine" si "rau" sunt relative.
Primesti un rau,si tu il poti transforma in bine.Persoana care crede ca iti face un bine,poate iti face rau si invers.
Dar oare acel rau ,numit de mine otrava a sufletului,se transforma ,se intoarce impotriva expeditorului,ori dispare??

Fructul interzis

Ce este fructul interzis?
O dorinta ascunsa,irealizabila,tainica.In spatele acestui fruct sunt pasiunile fierbinti,care iti mai tulbura mintea si acum.Stii ca dorinta ta nu se poate materializa,decat daca musti din acest fruct.Neprevazutul e dincolo de acesta,nu stii ce iti poate aduce dar stii ca visul tau a luat sfarsit prin consumarea lui.Dupa consumare va disparea tentatia,emotia,dorinta arzatoare?
Ne dorim atat de mult,pentru ca stim ca nu-l puteam avea.Gustul e mult mai bun,dupa eforturi indelungate.
O singura data il poti gusta.Vei afla necunoscutul,euforia,bucuria suprema....si apoi te vei arde.
Merita pentru o clipa de placere sa simti focul mistuitor de dupa?
Pana nu vei incerca nu vei afla.
Cunoasterea presupune sacrificii,suferinte,dureri profunde.Atunci vei trece pe langa ispita?Vei ignora desi corpul si mintea ta tanjeste dupa fruct?Iti vei anestezia mintea si vei merge mai departe?

Decizii ale vietii

Uneori suntem in postura de a face o alegere,care ne va determina mai mult sau mai putin drumul in viata.E foarte greu sa alegi ce e mai bine pentru tine,pentru ca fiecare drum ales are avantaje si dezavantaje.Dezavantajele pot fi mai mari si totusi trebuie sa lasam in urma sentimente,dorinte,ura,agonie,...
O data ce ai luat o hotarare e bine sa fii ferm,sa nu dai inapoi.Nu e vorba de orgoliu ci doar faptul ca la momentul respectiv ai gandit ca asa e mai bine pentru tine,si doar tu stii ce e in mintea si sufletul tau.
Se intampla sa treci peste sentimentele,peste asteptarile altor persoane,dar ceea ce ai decis e oportun pentru tine.
Exista posibilitatea sa nu doresti un lucru si sa fii obligat sa-l faci.Acestea sunt deciziile vietii.Decizii care trebuie,nu le vrei,dar totusi le accepti.Poti si sa nu le accepti,dar stii ca intr-un viitor apropriat sau indepartat...tot va trebui sa te confrunti cu deciziile vietii.
Dorintele noastre de cele mai multe ori nu coincid cu dorintele persoanelor de langa noi.Poate ca au puncte comune,se intersecteaza,dar au si multe discontinuitati.Acele discontinuitati iti pot provoca o stare de disconfort,poate chiar suferinta.Iti consuma energia,pe zi ce trece,pana ce gasesti un mijloc de incarcare,si momentan iti revii la starea initiala.

Intr-un ritm alert

Exista perioade in viata,cand traiesti intr-un ritm alert.Cand zic ritm alert,ma refer la imposibilitatea de a te plictisi,de a pierde vremea sau de a "respira".
O sa simti la inceput o oboseala deranjanta,dar cu timpul te obisnuiesti.Exista si riscul sa slabesti foarte mult(daca ai un organism ca al meu;)) sau sa simti uneori ca cedezi psihic.Dar te consolezi cu ideea ca faci ceva util.
Ideea e sa nu le amesteci activitatile,cand te distrezi te distrezi,nu mai faci altceva.Cand inveti,inveti si atat.
Ideal e sa iti canalizezi energia pe ceva ce merita.Cand pierd vremea,seara cand ma pun in pat,stau si ma gandesc ce am facut util in ziua respectiva si ma mustra constiinta ca n-am facut nimic.
La sfarsitul zilei,trebuie sa stiu ca am facut ceva folositor pentru mine,fie ca am invatat ceva ,fie ca am cunoscut o persoana noua.

Eu cu cine votez?

Luand in considerare ca alegerile prezidentiale bat la usa,candidatii si-au pregatit campania impovarata cu promisiuni/minciuni si 80% din populatia care va merge la vot e nereprezentativa,imi asum riscul sa intreb "Eu cu cine votez?"
Cred/sper, ca nu sunt singura care are dilema asta...dar sunt sigura ca nu din cauza mea, inca nu am habar, pe cine sa aleg.
La vot voi merge,datorita simtului civic, dar asteptari prea mari nu am.Stiu doar cu cine nu voi vota.

Varianta unui puscarias

Nici nu stau sa ii ascult,
Ca oricum sunt mitocani.
Dau un vot cui da mai mult !
…si i-au dat …vreo zece ani.

Obisnuinta ne influenteaza felul de a actiona

La cate lucruri care ne faceau rau n-am renuntat,din cauza ca eram obisnuiti cu ele si ne era frica sa ne desprindem?Aceasta stare de a continua cu un lucru,greutatea de a iti schimba obiceiurile,vocea interioara care iti spune "Stai!Esti pe un teritoriu nou.Opreste-te!" sunt "feelinguri" absolut normale.Toti simtim asta,unii mai mult altii mai putin,important e sa stim sa trecem peste si sa ne automotivam sa facem ceea ce trebuie, sa nu ne lasam influentati de comoditate.
Vroiam de atatea ori sa merg la sala sau sa fac sport acasa,si de fiecare data renuntam.E foarte greu sa te apuci de ceva daca nu ai vointa.Parca ceva te trage inapoi,ceva din tine te impiedica.Asta e la inceput,pana se obisnuieste corpul si psihicul cu activitatea cea noua.Primele 2,3 zile e mai greu,apoi incepe sa devina o obisnuinta,un ritual.Dupa un an de repetare,deja devine un automatism.Te simti ciudat atunci cand te lasi si chiar apar sentimente de vinovatie.

Cel mai important e sa stim ce obiceiuri sunt bune si la care obiceiuri ar trebui sa renuntam.

Cluj

Azi plec la Cluj.Anul trecut abia asteptam,e alta viata acolo,alti oameni,alte conditii.Acolo ma simt mai responsabila de tot,mai independenta,mai matura.Azi parca ceva ma leaga de orasul in care m-am nascut.Nu stiu ce,dar ceva ma tine aici.Cred ca in cateva zile imi va trece.
Intotdeauna am preferat orasele mari,aglomerate.Agitatia imi place,simt ca traiesc cand vad mii de studenti in jurul meu.Noaptea chiar daca nu pot dormi nu conteaza.Conteaza ca acolo sunt multe oportunitati.Cred ca si Bucuresti mi-ar fi placut mult.
Din acelasi motiv pentru care imi place Clujul, am ales sa stau in camin.Intradevar, nu e foarte confortabil sa ai in preajma mereu inca 4 persoane,sa ai putin spatiu,dar e foarte util.Inveti sa socializezi,sa te obisnuiesti cu orice situatie,chiar te maturizezi.Acum o sa vad cum va fi,sper ca... bine.

Memories

Cand reintalnesti pe cineva pe care ai iubit poate fi frumos,sau dureros.Exista riscul ca focul sa se reaprinda.Sau poate ca exista inca demult doar ca nu era trezit.Era latent si o simpla scanteie e de ajuns ca sa iti invadeze tot corpul.Iti acapareaza mintea si nu mai poti gandi clar.Poate candva erai suparat,acum o singura privire a fost de ajuns ca sa uiti tot.
O data ce focul s-a reaprins greu mai gasesti o cale de intoarcere.Te arunci in bratele pasiunii si uiti de ce exista in jur.Stergi cu buretele tot ce a fost rau si privesti inainte.Nu stii daca maine va fi bine,daca sentimentele vor fi aceleasi dar traiesti clipa.

Visele au devenit realitate

Sunt fericita!Si totul imi merge din ce in ce mai bine.Evenimente placute se tin lant de mine.Si am ajuns la concluzia...ca atunci cand te simti bine,ai incredere in tine si esti optimist,ti se intampla numai lucruri bune.
Aveam anul trecut pe la sfarsitul lui septembrie 3 vise.Mi-am propus ca anul acesta in septembrie sa mi se indeplineasca...si s-au indeplinit.Eforturile mi-au fost rasplatite.Si nu numai ca mi s-au indeplinit visele dar am avut o gramada de realizari la care nici nu visam.Am cunoscut persoane minunate care ma vor ajuta sa-mi indeplinesc in continuare visele.Am pierdut persoane care ma opreau din calea mea,imi puneau obstacole,dar nu regret.Am invatat multe,dar si mai multe voi avea de invatat de acum inainte.Acum stiu ca pot sa realizez ce mi-am propus si ce imi voi propune si nimeni si nimic nu ma va opri din drumul meu.Visele mele au devenit realitate.In viziunea altora era imposibil sa se indeplineasca,dar uite ca s-au indeplinit.

Prima lectie invatata azi

Indiferent de ce ne dorim, trebuie sa stim ca la inceput vom fi foarte slabi.Putine sunt sansele sa reusim din prima.Dar intr-un final daca perseveram si nu ne dam batuti vom obtine ceea ce ne dorim.Trebuie sa avem multe esecuri,care sunt absolut normale pentru a ajunge la succes.Pe unii, aceste esecuri,ne aduc intr-o stare foarte rea,pe altii ii mobilizeaza.Exista momente cand avem impresia ca lumea s-a terminat daca nu am obtinut ce am vrut.Adevarul e ca trebuie sa luptam de zeci de ori pana reusim.Vom invata o lectie din fiecare esec,ne vom apropria tot mai mult de punctul final.Majoritatea se tem si dau inapoi si asta ii diferentiaza de cei care reusesc ce iti propun.Trebuie sa avem curaj sa nu ne multumim cu putin niciodata.
Azi am invatat ca daca muncim mult, vor aparea si rezultatele.Nu cand ne asteptam,ci toate la timpul lor.Mi s-au indeplinit zilele acestea 3 dintre cele mai importante vise ale mele.Sunt vise mici aparent,dar pentru mine fac mult.Increderea in sine a aparut cand, dupa procesul de invatare,am reusit sa fac acel lucru din ce in ce mai bine. Si nu am reusit din prima.Si stiu ca ma asteapta multe alte obstacole mult mai grele.

Unde au fugit fluturii din stomac?

O mica povestioara:

...Nu avem curaj niciunul sa facem urmatorul pas.Ne placem,ne sorbim din priviri,dar timiditatea ne-a dominat inca de la inceput.Timiditate e un cuvant strain pentru mine,pentru el.Si totusi acuma nu lipseste din decor.
Imi prinde mana,mi-o mangaie usor si o indreapta spre buze.Ezita putin,apoi o saruta.Eu simt un fior si o nemarginita bucurie amestecata cu uimire.Vreau sa il sarut,vrea sa ma sarute dar totusi asteptam.Oare ce?Si ce senzatie placuta ..in timpul asta scurt..dar care pare etern.Si ma saruta.Ganduri,stres,nervi,tristete,durere nu mai exista acum.Sunt fericita.
Peste 3 zile....Ma saruta.Nu simt nimic.Imi trec un amalgam de ganduri prin cap "Oare maine voi primi rezultatele?", "Mai bine ma vopseam ieri",mai putin ma gandesc la el.Astept sa-si retraga buzele si sa fac ceva mai util.
Unde a disparut pasiunea?Unde au fugit fluturii din stomac?Poate au plecat la alta fata...

Nimic nu e etern...

ganduri banale de adolescenta

Sunt zile in care nu am inspiratie,nu am idei,nu am dispozitie.Asta simt de 2 zile.Cred ca sunt epuizata.
Drumurile pe care le-am facut zilnic la cluj,examenele care trebuiau luate cu nota maxima,miile de ganduri care ma macina si cosmarele pe care le am in fiecare noapte, m-au terminat.
Acum in sfarsit mi-am propus sa iau o pauza.Relativ spus pauza,pentru ca ma asteapta provocari mai mari pana voi fi multumita de mine.Vreau sa cunosc necunoscutul,care e tot mai mare pe zi ce trece.Cu fiecare carte citita,cu fiecare cunostinta acumulata,ma simt mai implinita,mai bogata.Cu cat ma aventurez mai mult in lumea asta a stiintei,a informatiilor cu atat curiozitatea mea creste.Vreau sa inteleg tot ce ma inconjoara,sa invat din greselile altora,sa-mi satisfac aceasta curiozitate.

Carpe Diem

Motto-ul meu in viata de cateva zile este "Traieste clipa!"
Intr-o zi frumoasa de joi, am primit un mesaj remarcabil "Carpe Diem".Din pacate nici acum nu stiu destinatarul, dar stiu ca nu a fost trimis la intamplare.Pot sa spun ca de cand am primit acest mesaj anonim incep sa ma gandesc mai bine cand pun pe primul loc pe altcineva inaintea mea.

Sincera sa fiu, eram predispusa sa imi traiesc viata dupa asteptarile altora, nu dupa ale mele.Cautam aprobare, nu eram in stare sa iau decizii importante singura.Cred ca si efectul de turma m-a atins,si tot ce faceam era pentru a multumi pe altii.Cred ca cea mai mare greseala este de a multumi pe altii inainte de a te multumi pe tine insuti,de a asculta vointa tuturor, de a te lasa guvernat de dorintele altora.Astazi traiesc clipa indiferent de parerile din jur.Si parerea mea e ca toti ar trebui sa traiasca fiecare minut ca si cum ar fi ultimul.
Mereu m-am intrebat ce inseamna “traieste clipa” .Acum am aflat.
Ti s-a oferit vreodata o oportunitate in viata pe care ai ratat-o din cauza ca ai ezitat? ca ti-a fost frica?Acea oportunitate a aparut in viata ta pt ca tu ti-ai dorit sa apara si pt ca AI VISAT-O.
TRAIESTE CLIPA INSEAMNA : nu rata nici o ocazie,intotdeauna ia o decizie si nu lasa viata sa o faca pt tine.
TRAIESTE CLIPA INSEAMNA : implica-te in ceea ce faci si actioneaza.Asta nu inseamna ca nu ai voie sa visezi,din contra trebuie sa actionezi ca sa-ti indeplinesti visul.

Uneori avem nevoie sa ne deschida cineva ochii...doar ca e bine sa o faca din timp.

Daca nu eu atunci cine?

Visez deci exist!

De ce avem nevoie de vise?
Pentru ca toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred.Dupa parerea mea, si a multora consider ca cine nu viseaza nu traieste cu adevarat.O persoana fara vise este o marioneta a societatii, o victima a propriei vieti.
"Visele nu se risipesc, dar nici nu zboara daca nu le dai aripi!" Pablo Neruda
Nu este de ajuns sa visam, trebuie sa credem in vise, sa ne bucuram si sa luptam pentru ele.
Puteti spune despre mine ca sunt o visatoare dar nu sunt singura.Realitatea pentru mine este un monstru, o iluzie.Singura arma impotriva acesteia e visul, imaginatia.

Acest blog este adresat persoanelor care indraznesc sa viseze, sa se bucure de viata, care au curajul sa creada in vise, care lupta pentru indeplinirea lor fara sa le pese de "turma".