Jurnal de indragostita (I)

Am hotarat sa scriu franturi din clipele traite alaturi de diferiti barbati\baieti pe care i-am iubit sau doar traiam iluzia iubirii.Am cunoscut multe tipuri de personalitati,de caractere,incat imi face placere de a-mi aminti de o "foaie" din cartea vietii mele.Cartea abia a inceput a fi scrisa,si fiecare pagina are importanta si sfarsitul ei.Azi am sa incep partea I.

12 ianuarie.E frig si nu inteleg de ce atata agitatie in jurul unei nunti.Fiecare misuna in toate colturile,se agita,rad,beau,eu stau intr-un colt si privesc ingandurata acea zarva.Nu inteleg nici de ce oamenii se casatoresc in public,nici de ce isi expun fericirea si iubirea.Oare ce e iubirea?
Ceva imi distrage atentia:un barbat imbracat in sacou negru lucios,camasa alba si pantaloni putin cam largi,tot negri.Banuiesc ca e mirele.E asa de frumos si parca nu-mi mai pot lua privirea de la parul lui negru ca abanosul,tenul masliniu si ochii negri ca mura.O saruta pe aleasa inimii lui si parca ma transpun in locul ei si simt cum eu sunt cea sarutata.Stiu ca nu voi fi eu niciodata bagata in seama de el,deoarece el are 25 de ani si eu 9.Sunt doar un copil visator care aspira la dragostea aia din filme,dar se pare ca nu sunt sortita iubirii si deziluzia iubirii imi lasa un gust amar.

El era genul de barbat realizat,familist,protector,puternic pentru mine.Eu,o simpla fetita ce avea nevoie de protectie si care a cazut in iluzia ca va putea fi mireasa la 9 ani.