Pe fereastra casei mele vad ca ploua incetisor cu stropi mari.Daca as avea o fereastra ce ar duce spre sufletul meu s-ar putea observa cum ploua cu stropi marunti,aprigi,taiosi ca un munte de soldati care invadeaza o cetate:Inima mea.Acopera tot,misuna si in cele mai ascunse cotloane si cu sabiile lor lucioase reteaza tot in jur.E o revolta,o stiu bine.Furtuna din interior poate fi oprita,dar razboiul nu s-a terminat.De ce sa o opresc?Mintea mea a scapat,e libera,inainte era asuprita de cuceritori.Era invadata in timp ce inima-mi dansa.De aceea s-a revoltat si a pus la cale un atac..dureaza de mai bine de un an,dar aproape ca a invins.Inima mi-e asuprita,lovita,inchisa cu mii de lacate,iar cheia aruncata in mijlocul mintii mele.
p.s Acest videoclip mi-a fost furnizat de un prieten si ii multumesc.M-a linistit ingrozitor de mult pentru urmatoarele zeci de zile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu