Fara titlu,,

Tumultul vietii m-a aruncat pe un drum neasteptat. Iubesc oameni pe care ii ignoram si ignor persoane pe care le iubeam.Cum am putut sa ma schimb atat de mult intr-un un an?Nici eu nu stiu.Sunt si sensibila si indiferenta,pasionala si frigida,vesela si trista,nebunatica si serioasa si totusi sunt eu.Ma regasesc in toate.Acum 5 ani profa de Psihologie mi-ar fi spus ca asa ceva nu e posibil intr-un singur om,dar eu stiu ca se poate sa fii toate si nimic.
Am pierdut persoane pe care cu ignoranta mea le-am indepartat de mine si am castigat altele in loc,poate mai bune,poate mai rele,habar nu am.
Ideea e,ca uneori viata mi se pare prea complicata pentru a ma juca cu ea si totusi acesta e tot farmecul,sa ne luptam,sa invingem si apoi...
Recent,am gasit o cale prin care pot sa evadez,sa ma eliberez de tot si sa ma simt si grozav:prin sport.Zi de zi,merg,alerg,trag la aparate,sar,inot si tot ce ma ajuta sa uit de rutina,sa fiu doar eu.As fi vrut sa evadez in studiu,in citit dar nu reusesc.Gandurile ma coplesesc inainte de a citi macar o pagina.Ma gandesc serios chiar sa ma apuc de scris,astfel mi-as elibera gandurile,m-as confesa.Dar e prea mult...

Furtuna in largul marii

Stau relaxata in mijlocul plajei,cu berea intr-o mana si uleiul de plaja in cealalta,incercand sa ma uit la soare si la mine.
Vremea e schimbatoare,ca si viata noastra de altfel.Acum e soare puternic,mai tarziu e furtuna.Nori grei cad pe umerii nostri iar uneori dureaza mai mult,alteori mai putin.
Azi a fost o zi foarte calduroasa.Pe la ora 16 a inceput sa picure,iar in 2 minute nu mai vedeai in jur.M-am aruncat in mare,stiind ca e destul de riscant dar riscul nu mai prezinta un element important pentru mine.Vedeam lume disperata,parinti ce isi cautau copiii,cupluri fugind spre un adapost,batrani grabindu-se spre masina;o zarva de nedescris.Eu simteam cum calmul ma cuprinde,o liniste de neinteles,care ma tinea pironita acolo.Nu vroiam sa fac nimic,nici sa fug ca un copil,nici sa ma adapostesc,doar sa fiu singura ,eu si furtuna.Instinctul a fost de a sari in apa.De acum nu mai gandeam nimic.Eram doar eu si Ea.Nu aveam nici o frica,nici o emotie,atipic mie.Acum am ramas singura...era o senzatie de nedescris.O furtuna in mare e ca o perioada grea din viata noastra.Te zbati,inoti,razbesti sau te ineci,plangi sau razi.Eu mi-am lasat trupul moale,am lasat marea sa ma invadeze,sa ma domine,iar la sfarsit am invins.Din cauza frigului si a valurilor uriase,eram nevoita sa inot,sa ma chinui putin,dar pentru mine era o placere.Simteam ca primesc forta,nu stiu de unde,dar o simteam.In situatii primejdioase primim o asemenea putere incat putem face orice.Am continuat sa inot,in singuratatea mea,iar intr-un sfarsit s-a oprit si furtuna.A durat 15 minute.Dupa ce am iesit din mare,m-am simtit mai puternica ,o noua fiinta pe pamant.
Am realizat ca atitudinea mea in fata unei probleme nu era cea potrivita.O etapa grea din viata ta trebuie sa o infrunti,sa te lupti direct cu ea.Daca fugi,daca te ascunzi,esti un las.Te va urmari mereu acea situatie.