vineri, 18 septembrie 2015

Undeva in Rusia

"Plangeam, indurerata de atata raceala si frig in jurul meu si soarele de afara imi suradea, dar eu nu-l mai simteam. Nu stiu de unde a venit durerea aceasta. Ignorasem tot si simteam doar fericire si ma concentram pe asta. Voiam fiecare picatura de fericire pana cand a disparut tot intr-o zi.

Igor era langa mine si imi radea in fata:

-Credeai ca o sa ma pacalesti tu pe mine? Femei ca tine am cunoscut o mie. Niciuna mai prejos , niciuna mai presus. M-am saturat. Pentru mine nu reprezinti nimic.

Si i-am apreciat sinceritatea. Nu reprezentam nimic pentru el, nu ar fi ridicat un deget pentru mine, dar candva cica eram totul. Doar ca acel candva a durat prea putin.

Era atat de dur cu mine si ochii mi se umezeau si ma chinuiam sa nu ma observe.
Nu stiam ce sa fac, eram confuza si saracia era peste tot. Din cauza banilor, voiam sa il parasesc, era un amarat de taran, fara scoala, fara nimic. Iar acum, tot din cauza banilor voiam sa mor.
Am fugit cu un alt barbat, mai frumos, mai inteligent si mai bogat. Uneori era chiar si mai atent cu mine.
Cand am plecat i-am spus: "Iubitule, ma bucur ca ai avut grija de mine cat am fost bolnava si singura. Acum a venit momentul sa imi iau ramas-bun. Nu pentru ca as vrea, nu pentru ca nu ai fi suficient de bun, dar pentru ca lumea asta ma indeamna sa imi traiesc visul. Mereu am aspirat la o cariera de cantareata. Alex, mi-a promis ca o sa ma ajute. El e manierat, frumos, nu miroase urat ca tine, de ce as sta pe ganduri?
Pe deasupra, as putea trai ca o printesa.
Alex ma iubeste. Si tu ma iubesti, dar iubirea ta valoreaza mai putin. De ce? Pentru ca fericirea mea nu consta doar in atingeri si soapte frumoase. Fericirea mea inseamna sa fiu rasfatata, sa am unde sa dorm noaptea.
In acest sat indepartat din Rusia, o sa mor nefericita. Alex ma va duce departe spre o tara necunoscuta, unde tu nu vrei si nu poti sa ma duci.

Igor era paralizat. Il vedeam cum i se schimba expresia fetei, dar in acelasi timp il cuprindea o furie nemaintalnita.
M-a lovit si nu imi pasa. Apoi plangea ca un copil si ma implora sa nu il parasesc.
Imi spunea ca nu mai vrea sa traiasca fara mine si se ruga. Pentru prima data il auzeam ca pomeneste de Dumnezeu.

Nu imi pasa mai mult de el ca de mine. Am plecat. Simteam o durere in tot corpul si in suflet. Am fugit si nu m-am mai interesat de el. Masina ma astepta mai incolo si am fugit cat am putut de repede la masina si soferul m-a dus departe de acel loc. Nu mi-am luat niciun lucru. Nu mai voiam sa imi amintesc de el.
M-a facut foarte fericita dar si foarte nefericita cu zgarcenia lui. Imi amintesc ca imi cumparase doar o bratara in toti acesti ani mizerabili. Iar acea bratara continea stelele pe ea, dar nu avea niciun gram de aur sau de argint. Atat valoram eu: cat o piatra cu stele pe ea.

In schimb Alex mi-a daruit un palat. Si imi arata zilnic ca ma iubeste. Era atat de relaxat si de fericit, astfel incat si eu simteam ca renasc.

Au trecut anii si eu aproape ca l-am uitat pe Igor, iubirea mea veche. Dar el nu m-a uitat si greu traia fara mine. Zilele pentru el erau un chin. Iubirea s-a transformat in ura si mi-a promis ca va veni ziua cand se va razbuna.

Intr-un final s-a razbunat. Dupa ani de zile, cand credeam ca sunt in culmea fericirii, a venit, m-a privit in ochi si nu a spus nimic. Eu eram la magazinul sotului meu, si l-am recunoscut desi arata diferit. Ochii il tradau. Ma ura si mie mi-era frica pentru prima data. Ma gandeam la Alex, nu la mine.

Pentru cateva clipe am impietrit amandoi. Timpul s-a oprit in loc. Nu mai rezistam si am inceput sa plang. Nu stiam daca plang de frica , de fericire ca il vad. Nu mai stiam nimic. El era hotarat la inceput, dar acum a devenit confuz.

M-a luat in brate, eu eram terifiata, si mi-a spus ca ma iubeste si ca nu mai poate trai fara mine si ca sa il iert.

Nu stiam pentru ce sa il iert, nu intelegeam nimic dar presimteam ceva rau. Mi-a spus ca o sa ma paraseasca cu totul si ca vrea sa il iert ca o sa ma lase singura.
S-a uitat in ochii mei si l-am rugat sa nu faca asta. Si mi-a spus: "Intr-o alta viata poate vom fi impreuna, acum e imposibil." Si a plecat. Ziua urmatoare am aflat ca a disparut de pe aceasta lume.Nu am aflat niciodata cum s-a intamplat asta."

.......

Si in alta viata l-am intalnit din nou.
Arata altfel, dar tot el era. Mi-am amintit de el si si el isi amintise de mine. Mi-a spus ca ma cauta de o viata si ca acum ca m-a gasit nu o sa ma mai lase sa plec.
Mi-a spus multe lucruri frumoase si am trait toate acele lucruri faine pe care le-am trait si la inceput.
Si dupa un timp a inceput sa fuga de mine si sa ma evite. Si a negat tot ce a spus.
Nu intelegeam nimic din ce se intampla dar simteam ca ii e frica. L-a cuprins o nebunie si o frica din neant. Poate ca isi amintea toata durerea pe care a trait-o cu mine si acum ii era mult prea frica ca sa ma poata vedea.
Era atat de schimbat ca nu il mai recunosteam. Si nimic nu avea sens. Il visam noaptea, si ii visam moartea mereu.

Dar el era langa mine, nevatamat. Si intr-o zi , fara sa scoata un cuvant a disparut. M-a parasit, fara nicio explicatie. Nu stiam ce s-a intamplat.