Totul e artificial

Din pacate traim intr-o societate care ne vrea artificiali.Cei de sus vor copii,imitatii de oameni,dar nici intr-un caz individualitati umane.
De cand esti mic,esti prelungirea parintilor tai.Ei decid pentru tine,pentru ca te considera prea nestiutor de a sti ce inclinatii ai,ce pasiuni,ce talente.Cei mai multi parinti chiar te vor convinge de faptul ca nu poti face ceea ce iti doresti,ca trebuie sa ceri sfatul altora si ...asa navigand in ceata,poate poate vei avea si tu un salar din care sa traiesti.Tu stii doar ca trebuie sa fii supus,sa muncesti pentru altii,si sa nu-i contrazici pe cei mai mari.Total gresit.
La scoala,daca te gandesti ca ai scapat,te inseli.Invatatoarea,profesorul te vor indopa cu informatii si reguli dar nu te vor invata niciodata cum sa te descurci in viata reala.O sa stii atat de multa teorie dar nu-ti vor da un manual de instructiuni pentru acea teorie.Pe deasupra,iti vor implementa ideea ca esti mediocru,ca trebuie sa urmezi turma si ca exista putine sanse ca tu sa te afirmi.Nici nu cred ca ar dori asta,din moment ce ei si-au ratat viata majoritatea dintre ei...
In liceu niciun profesor nu te ajuta sa afli ce iti place,daca ai putea face perfomanta intr-un anumit domeniu.Nu ii intereseaza viitorul tau,daca mergi pe un drum in care cel mult poti fi mediocru,sau te indrepti spre ceea ce te va face sa avansezi.
Cand am zis ca vreau sa urmez Dreptul,pentru prima data in viata toata lumea a reactionat negativ.Nu am primit nici macar o incurajare.Pentru ei era o rebeliune din partea mea,avand in vedere ca toata viata am facut si am zis ca imi place ce le placea parintilor mei.Am urmat profilul de Biologie Chimie in liceu,dar nu aveam nicio tragere de inima sa citesc,mai ales sa invat ceva in domeniul acesta.Ar fi trebuit sa urmez Medicina din punctul celorlalti de vedere pentru ca e o meserie nobila,salar bun(nici macar satisfactia de salar mare n-o mai ai in Romania:)), si multe alte avantaje.
Fiind singura din clasa care am zis ca vreau sa merg la Facultatea de Drept,toti m-au privit sceptici si cu neincredere.Niciunul nu m-a intrebat ce citesc,ce mi-ar place sa fac in viitor,dar au avut grija sa imi zica ca nu voi reusi niciodata.
Am avut curaj sa imi urmez glasul interior,si chiar in ziua de azi,mai exista guri care sa zica in locul meu,ca nu voi putea face fatza..
Lumea te vrea handicapat.
Iar in privinta sentimentelor,sunt convinsa ca toti avem sentimente,dar fiecare le mascheaza.Daca toti ar fi naturali atunci totul ar merge de la sine.Nu ar trebui sa te prefaci cand esti trist,lumea nu te-ar judeca.Da,stiu ca noi spre deosebire de animale avem ratiune,dar mai avem ceva in plus:sentimente de toate felurile.
Dar intr-o lume in care e nevoie sa fii artificial pentru ca altfel,lumea ar profita de tine,te-ar judeca sau te-ar santaja,nu ai cum sa nu minti,sa nu razi cand inima ti-e rupta in doua,sa nu fii trist cand nu ai nicio suparare.
Imaginati-va urmatoarele situatii:un coleg iti spune ca a avut un esec si tu razi,o prietena te intreaba daca e grasa si tu ii zici:Da esti supraponderala,si multe alte exemple.

Destin gresit

Astept in gara,inca nici eu nu stiu exact ce, dar am o vaga impresie.Acest loc,de fiecare data,imi da senzatii diferite si mereu la extreme.Niciodata intre limite.
Azi, se aproprie o fetita cu ochi de un albastru tulburator,incat ma puteam oglindi in ei.Are parul cret,blond si ma duce cu gandul la o fetita care se va transforma in 10 ani intr-o femeie deosebit de frumoasa.E imbracata intr-o rochita alba,curata si cu paiete negre.Nu stiu exact de ce mi-a atras atentia,de ce o studiez in detaliu si de ce ma impresioneaza.
Vine incet inspre mine,imi zambeste si memoria mea ma duce pe un fagas cunoscut.Am mai vazut-o azi undeva....Oare unde?E foarte greu sa-mi dau seama datorita elegantei sale,dar intr-un final imi amintesc.

Ora 12 dupa-masa,cafeaua nu mai soseste dar in schimb o mana intinsa plina de matanii si o iconita legata de aceasta imi cerseste bani si mila.Ridic privirea si vad 2 ochi tristi albastri,un ten masliniu dar totusi ingrijit,si un par ciufulit si murdar.
Era aceeasi fetita,doar ca in alta ipostaza,parca in alta viata.Nu parea un copil de tigan,dar totusi cersea.Avea o anumita eleganta si frumusete mascata,ceea ce m-a facut sa o refuz.
N-am putut sa ii ofer nimic,eram blocata,dar simteam ca saracia si frumusetea ei sunt in antiteza.
Avea o voce umila,prefacuta,fortata de a face ceva ce nu-si doreste.Mi-au dat lacrimile si totusi stateam cu mana pe geanta fara sa fac nimic.....

Azi,in gara am revazut-o.Era plina de veselia,aranjata ca o mica printesa,stralucitoare,alaturi de o femeie slaba,urata,negricioasa si totusi inconjurata de 3 copii de varste apropriate exagerat de frumosi.Toti erau blonzi si cu ochi albastri.Fetita de care ziceam parea sa fie sora lor mai mare,dar doamna din descriere nu se incadra in acest cadru.
Poate sa fie soarta atat de cruda pentru acesti copii incat sa fie obligati de mici sa se indrepte pe un drum plin de gropi si capcane?Nu stiu daca era mama lor,dar stiu ca acei copii nu par sa aiba destinul acesta.Si totusi nu pot face nimic sau cel putin nu am facut.