M-am indepartat atat de mult de tot,cu exceptia unui "lucru"...Am ajuns departe cu vointa mea,si totusi "departele" ma ocoleste.Mai am inca putin si voi deveni ceea ce ratiunea ma vrea.Mai am putin si voi exploda de fericire si iubire.
Ieri eram acea femeie vesela,nebunatica,credula iar azi ma ingrop in cunostinte,in carti,in vise.Maine voi pasi spre acel "lucru" care ma urmareste si pe care il urmaresc zi si noapte.
Maine e departe.Si totusi cunostintele sunt aproape.Nonsens si totusi ochiul care priveste intelege tot.
Sunt in mijlocul strazii si nu stiu ce drum sa urmez:sens sau contrasens?
Sa merg tot inainte sau sa ma intorc?
As putea sa-mi fac o idee despre ce va urma dar las totul in ceata.E mai palpitant.
Si acum o melodie cu atat de mult sens:P
marți, 28 decembrie 2010
vineri, 17 decembrie 2010
Obisnuinta
Traim in rutina si ne mai intrebam de ce suntem niste oameni "morti", de ce nu ne mai incanta nimic,de ce entuziasmul descreste si tristetea ne caracterizeaza de cele mai multe ori.
Parca suntem prinsi intr-un ciclu care se repeta iar si iar la nesfarsit.Problema e ca suntem chiar dependenti de acest ciclu.Cand esti in zona rutinei te simti comfortabil,crezi ca totul merge bine si continui la nesfarsit, sa faci aceleasi lucruri zilnic.Ca un robot.In momentul in care apare un element necunoscut,reactionezi cu teama ori cu neincredere.Aceasta depaseste zona ta de comfort,presupune curaj,imaginatie dar e foarte necesar ca sa te dezvolti,sa-ti imbogatesti cunostintele.
Pana si corpul tau da inapoi:daca e o provocare mare,incepi sa ai emotii,sa apara tot felul de simptome care sa te traga inapoi.E instinctul de autoconservare. Nu numai corpul tau face acest lucru cu tine ci chiar si alte "corpuri"...
Tendinta oamenilor e de a-i trage pe ceilalti in jos,sau de a-i mentine la linia de plutire. Cand unul incearca sa depaseasca limita,ceilalti reactioneaza negativ.Iti vor spune "Nu vei reusi sa faci asta.Poti face asa sau altfel..." Vor incerca sa te convinga ca esti un simplu om ca ei care nu poate sa-si depaseasca conditia. Si daca ii asculti se simt bine,daca nu, vor face tot posibilul sa te opreasca.
Si acest "fenomen" e al dracului de normal si de natural. Biologic suntem formati sa actionam astfel.
Insa pe langa instincte mai avem si ratiune.Si cu cat trecem mai mult in zona de imcomfort, cu cat depasim mai mult obisnuinta, cu atat mai profesionisti suntem.
Parca suntem prinsi intr-un ciclu care se repeta iar si iar la nesfarsit.Problema e ca suntem chiar dependenti de acest ciclu.Cand esti in zona rutinei te simti comfortabil,crezi ca totul merge bine si continui la nesfarsit, sa faci aceleasi lucruri zilnic.Ca un robot.In momentul in care apare un element necunoscut,reactionezi cu teama ori cu neincredere.Aceasta depaseste zona ta de comfort,presupune curaj,imaginatie dar e foarte necesar ca sa te dezvolti,sa-ti imbogatesti cunostintele.
Pana si corpul tau da inapoi:daca e o provocare mare,incepi sa ai emotii,sa apara tot felul de simptome care sa te traga inapoi.E instinctul de autoconservare. Nu numai corpul tau face acest lucru cu tine ci chiar si alte "corpuri"...
Tendinta oamenilor e de a-i trage pe ceilalti in jos,sau de a-i mentine la linia de plutire. Cand unul incearca sa depaseasca limita,ceilalti reactioneaza negativ.Iti vor spune "Nu vei reusi sa faci asta.Poti face asa sau altfel..." Vor incerca sa te convinga ca esti un simplu om ca ei care nu poate sa-si depaseasca conditia. Si daca ii asculti se simt bine,daca nu, vor face tot posibilul sa te opreasca.
Si acest "fenomen" e al dracului de normal si de natural. Biologic suntem formati sa actionam astfel.
Insa pe langa instincte mai avem si ratiune.Si cu cat trecem mai mult in zona de imcomfort, cu cat depasim mai mult obisnuinta, cu atat mai profesionisti suntem.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)