miercuri, 20 octombrie 2010

Cum poţi...?

-Cum poţi fi atât de fericită când totul în jurul tău moare?Nu vezi lumea asta ,alcătuita din mizerie si din sâmburi de răutate?Cum treci prin viaţă cu atât de multă nepăsare de parcă ai fi singură in lume,de parcă toţi in jurul tău iţi vor binele?Realitatea e atât de tristă; tu închizi ochii,refuzi să crezi orice îţi zic şi pe deasupra fiecare părticică din tine râde.Chiar şi când plângi tu râzi.Care e secretul tău?
-Fericirea e ceva ce nimeni nu va atinge niciodata.Trăiesc din vise şi speranţe.Probabil şi iluzii.Entuziasmul îmi dă viaţa,iubirea îmi da energie,visele ma propulseaza spre acţiuni periculoase dar frumoase,gândurile mă fac să continui cu zâmbetul pe buze.Ai fost vreodată singură in ploaie,doar tu,ploaia şi strada pustie?
Azi mă plimbam în ploaie şi mă gândeam la ale vieţii drumuri.Simţeam monstrul supărării cum ma înconjoară si pe mine,cum devin din ce in ce mai slabă.Şi îmi doream să mă eliberez ca in copilărie:să plâng.Dar nu puteam.M-am transformat într-o persoană ce nu ştie ce înseamna o lacrimă de tristeţe,ce nu ştie ce e singurătatea.

Placebo-21 Every me & every you
Asculta mai multe audio diverse

sâmbătă, 16 octombrie 2010

De ce?

Sentimente si entuziasm.Merita o clipa de fericire pentru o lunga ora de agonie si suferinta? Iubesc un vis,un ideal,o infatisare in mintea mea sau iubesc un simplu baiat?
Exista iubirea?Cateva ore petrecute impreuna pot pecetlui inima noastra pe veci?
De unde vine aceasta iubire,care imi va aduce doar nefericire sau bucuria suprema?Cale de mijloc nu exista.
Si totusi de ce sufletul meu pana l-a cunoscut pe el era gol si rece?

duminică, 10 octombrie 2010

O piatră

Arunci o piatră în mijlocul lacului,o vezi cum dispare spre adânc,iar apoi poate îţi dai seama că e preţioasă şi o vrei înapoi,sau poate doar vrei să o arunci în alt loc.Cum să o mai scoţi de acolo,când printre miile de pietre ţi-e greu să o mai recunoşti?Cum să o pescuieşti când stă şi tace?M-aş arunca în lac,să o găsesc,de n-aş şti că e în zadar.Aş dormi la marginea lacului de n-ar fi o iluzie.
Ştiu că totul e în van,că soarele nu e azi aşa de luminos cum pare,că totul are un sens si o raţiune.Şi totuşi noi toţi suntem o contradicţie şi un absurd.

vineri, 8 octombrie 2010

Cum scapam de stres?

Stresul poate fi prevenit si chiar diminuat,fiind foarte recomandabil sa eviti cat poti factorii de stres.
In primul rand,organismul tau reactioneaza negativ la acesta,iar cel mai afectat este creierul.
Iti scade puterea de concentrare,apar semne vizibile imediat,sau in timp:cearcane,riduri,ten palid,si ce e mai grav,imbatranesti mult mai repede.La fiecare,stresul se manifesteaza diferit.Unele persoana mananca in exces si se ingrasa,altele slabesc foarte mult,le scade pofta de mancare,sunt agitate,le este somn tot timpul..etc..
O data ce ti-ai dat seama ca problemele te coplesesc,ca ai senzatia ca nu mai esti in stare de nimic,ca timpul fuge pe langa tine,ca te doare capul aparent fara motiv,inseamna ca stresul deja s-a instalat.
Cel mai important remediu e exercitiul.Trebuie sa te obisnuiesti cu situatiile care iti genereaza o stare mai rea,si sa inveti sa le depasesti.Cu timpul tot mai multe responsabilitati vei avea,si daca psihic cedezi,vei ajunge o victima a sortii.
Daca ti se pare ca un lucru atarna prea greu pe umerii tai,gandeste-te ca exista ceva si mai apasator.Daca crezi ca muncesti prea mult,aminteste-ti cat munceai cu cativa ani inainte.
Apoi trebuie sa stim ca noi suntem o suma de contradictii si emotii,pe care trebuie sa le stapanim si sa le coordonam foarte bine.Nu lasa emotiile sa te domine.Daca relatia ta amoroasa nu merge prea bine,nu iti concentra toata energia pe chestia asta.Vei pierde foarte mult.Daca seful sau parintii te agaseaza,ignora si asculta,nu te baga in polemici interminabile.Vei ajunge doar sa iti faci rau si poate te vei alege si cu o concediere:P.
Mai e o problema,cand nu ai incredere in tine.Toate actiunile tale vor fi lipsite de ratiune si vei indeparta lumea de langa tine,ceea ce te va face sa te consumi in interior.Gandeste pozitiv in legatura cu tine insuti,si ceilalti vor gandi la fel.
Oamenii sunt de diferite temperamente.Cei melancolici sunt cei mai dezavantajati.Mereu isi creeaza o serie de ipoteze in minte in legatura cu orice,si analizeaza fiecare element pana la epuizare.Aceasta te consuma.Iti fura energia.Exerseaza sa nu mai fii influentat de gandire si de emotii foarte mult.
Un alt factor de stres,cel mai important pot fi banii.In Romania majoritatea persoanele nu pot sa traiasca decent datorita lipsei acestora.Si e ceva normal.Ceea ce nu e normal,e importanta prea mare acordata lor.Incearca sa iti administrezi cat mai bine sursele financiare,nu consuma prea mult,si nu iti axa gandirea doar pe acest lucru.
Atunci cand ai o problema,fii calm,gandeste-te la starea de fapt,analizeaz-o,scrie pe o hartie toate solutiile,fa o balanta cu dezavantaje si avantaje si vezi unde inclina balanta.Pe urma ia o hotarare.O data luata hotararea nu da inapoi.Niciodata.
Si ca o concluzie,factorii de stres pot fi nenumarati.Daca stim sa trecem peste,sau sa prevenim stresul,am rezolvat o parte din problemele noastre.

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Numai in tine

"- Luli, de unde stii tu cand iti ascund ceva? Luli ofta adanc.
- Cum sa nu stiu cand traiesc numai in tine?"
(LORELEI - Ionel Teodeoreanu)

"- Dragutule, dragutule, atunci de ce nu esti deschis cu mine? De ce te temi de mine? De ce nu-mi spui drept? De ce fugi? De ce te ascunzi?
- Stiu eu, Luli? Omul e un tesut de contradictii si absurd.
- Si cand iubeste?
- Mai ales."
Cuvintele in plus sunt de prisos.

vineri, 1 octombrie 2010

E ceata si frig

Ma ridic din pat,ma sterg la ochi si privesc pe fereastra.E ceata.Si frig.Am un gol in minte,ma chinui sa gandesc,sa analizez logic situatia dar nu pot.Vad ceva in bezna,o lumina undeva departe si totusi imi feresc privirea.Prefer valul de pe ochi,pe care l-am avut mereu.Am si un val pe suflet,pe care mi l-a aruncat El acum mult timp,si inca a ramas acolo.De fapt nici nu stiu;cine e EL?E un vis?O amintire?O nevoie?O nebunie?Imi tulbura mintea si gandirea si imi place.[enorm de mult]
Ma plimb prin camera,si decid ca e timpul sa plec.Ce drum sa aleg?Il voi alege pe cel mai lin,mai curat,mai frumos sau pe cel plin de gropi,de mizerie si intuneric?E dureros.Mereu viata a ales pentru mine si stiu ca eu sunt de vina,e responsabilitatea mea.Parca toate greutatile lumii atarna pe umerii mei acum ca trebuie sa aleg drumul.Dar l-am ales deja si totusi inca nu-l identific.Sunt slaba din cauza ratiunii,nu a inimii.Urmez ratiunea si imi tradez inima.Am tradat-o de atatea ori,acum e nervoasa.Am palpitatii,iau foc,ma zbat si tot e cum vreau eu,nu cum doreste ea.E o lupta continua.Uneori o mai eliberez din captivitate si atunci isi face de cap.Apoi revine la normal.
Si uite ca m-am hotarat:nu voi alege niciun drum,voi zbura deasupra lor,ca o pana in vant,ca o pasare libera de orice grija.Voi zbura prin viata si prin ganduri,prin ei si prin mine.