Si mi-e atat de frig si foame iar picioarele abia ma mai asculta.Curg siroaie de apa pe fruntea mea iar glasul abia mi-l mai aud. Si totusi ard cu totul,febra m-a cuprins si parca imi invadeaza fiecare celula.
Ma uit in jur si imi dau seama ca de 10 minute sunt singura,nu vad pe nimeni cunoscut,mainile le tin impreunate sa ma incalzesc dar degeaba. S-a inserat iar eu inca nu stiu ce sa fac. Sunt intr-o tara straina,limba nu o cunosc si nu am nimic la mine.Doar eu si hainele de pe mine.Imi iau inima in dinti si singurul lucru ce stiu ca ma poate ajuta e numele strazii unde am fost cazati si pe care l-am retinut.
Merg de pe o strada pe alta,si parca nimeni nu vrea sa ma ajute,nimeni nu vorbeste engleza. Nu le inteleg limba stalcita iar frigurile ma iau din ce in ce mai tare.
La un moment dat se apropie un barbat de mine.Pare sa vrea sa ma ghideze.Poate a vazut lacrimile care curg fara sa le pot opri.In momentul in care s-a apropiat de mine si lacrimile au inghetat.Imi zice ceva in maghiara,nu-l inteleg.Ii zic in engleza,nu ma intelege.Continuam asa cateva minute,dupa care plec.Am ramas iarasi singura.
Merg mai departe si intrun final gasesc strada dar nu am codul de acces la hotel.Ma pun jos langa perete in fata intrarii si parca am halucinatii.Imi pun mana pe frunte:arde.
Mi-e greu sa ma ridic si parca mi-e mai bine.Aud o voce: Diana,ai patit ceva?Te simti mai bine?
Cred ca visez....si nu raspund.Vocea insista:Hai ca te duc in camera.Ti-am zis eu sa-ti iei medicamentele.Pe unde ai umblat atata timp?
M-am ridicat,l-am urmat si m-am dus in camera unde direct am adormit.Parca ca prin vis il vad langa mine,il strig de cateva ori in soapta,nu ma aude,as vrea sa-l rog sa aiba grija de mine dar imi spune "Scuza-ma ca te-am trezit.Noapte buna"
