Daca as fi o pasare II

M-am trezit in dimineata aceasta inchisa intr-o colivie. Imi doream sa nu ma mai trezesc. Am continuat sa dorm si sa visez. Stiati ca si pasarile au vise? Ei bine, eu eram o pasare si aveam multe vise. Eram singura dar libera si in acelasi timp oamenii ma iubeau. Si eu pe ei. Faceam aceleasi lucruri zi de zi, ma inaltam spre necunoscut zi de zi, fara sa imi fac griji, si mereu descopeream alte si alte minunatii. Nu aveam nicio piedica, niciun regret, timpul parca statea in loc si eu tot mai sus ma inaltam. Soarele ma mangaia usor si eu eram cum se poate mai fericita. Nu stiam ce sunt regulile. Nu traiam intr-o comunitate. Dar azi dimineata, viata m-a prins intr-o colivie. Si imi doream sa dorm incontinuu, sa visez iarasi la necunoscut, la nebunie, la speranta. Dar ma trezeam iarasi, buimaca, trista si plangeam pentru ca trebuia sa ma trezesc. Grijile ma napadeau, trebuia sa ii incant pe oameni. Sa dansez, sa ciripesc, sa par o pasare fericita cu un scop in viata. Dar eu eram pierduta, nu mai aveam niciun scop, niciun motiv de a trai. Cum oare as fi putut simula asa ceva? Si uite ca zi de zi, faceam la fel. Incantam lumea, le raspundeam la rugaminti si uitam de mine.Mi-era mult prea greu sa evadez, aproape imposibil. Cu timpul am si uitat cum era inainte, ce as fi putut face, care e scopul meu. Toti radeau de buimaceala mea, dar eu stiam ca ei nu stiu nimic. Ca nu ar avea ceva in comun cu mine. Ei sunt oameni, iar eu sunt doar o simpla pasare. Eu zbor zi de zi, fara reguli, doar manata de pasiune. Ei cauta sa se defineasca prin colectiv, norme, cauta sa para cat mai realizati in viata. Dar de fapt, ei sunt intr-o capcana si mai mare ca mine. Daca oamenii cred ca inchizand o pasare in colivie le va aduce un strop de fericire, se inseala. Pasarile in clipa in care au fost inchise, au murit. Ele nu mai exista decat fizic. Ele din acel moment isi urasc stapanii si in acelasi timp ii iarta. Admiratia oamenilor nu ne e de ajuns. Mancarea ne aduce o suferinta si mai mare. Ieri mi-au adus o companie, se gandeau ca poate ma voi inveseli. Dar durerea e si mai mare. Acum suntem doi inchisi pe veci in colivie. Il compatimesc pe partenerul meu de suferinta, care inca nici nu a realizat unde se afla sau cat timp va sta. E un visator ca mine. E o pasare. Oamenii niciodata nu au inteles ca pasarile nu pot deveni oameni, dar oamenii pot deveni pasari. Cu toate acestea, incearca sa ne schimbe, pe noi bietele animale, dar nu inteleg ca noi am inteles deja sensul vietii si al lucrurilor, pe cand ei niciodata nu vor intelege de ce sunt pe acest Pamant. Traiesc intr-o mare iluzie. Oamenii nu pot fi pasari.