Am fugit de la realitate si am plecat departe la mare. Stiam ca o sa gasesc sensul vietii mele, ceva ce ma putea implini si ce imi lipsea de ani de zile, dar nu stiam unde si cand. M-am lasat purtata de val, fara planuri fara ganduri. Nu stiam ce voi gasi, dar stiam ca o parte din visele mele se vor realiza.
Imi doream sa traiesc o aventura, sa ies din limitele pe care Clujul mi le oferea, sa ies din rutina zilnica si din zona de confort.
Am ajuns in sfarsit la mare, dar simteam ca nu apartin acelei lumi. Imbratisam marea, dar ea ma respingea. Au fost 5 zile de tristete, de melancolie. Oare chiar am renuntat la tot pentru atat? Nu ma regaseam in grupul in care eram, nu ma regaseam in plaja, in mare. Ma simteam singura pe lume, fara vise, fara placere.
Si dupa acele 5 zile anoste, au urmat 3 zile de vis. Viata a facut sa ajung intr-un loc in care nu m-as fi gandit: in Bulgaria la Nisipurile de Aur. Auzisem des de acest loc, dar nu m-am gandit niciodata sa-l vizitez.
Nu stiam unde voi ajunge, dar inca o data am fugit de o realitate care ma macina.
Cand am intrat in Bulgaria, am simtit o unda de caldura in interior, ca si cum destinul meu avea sa se implineasca, simteam ca sunt pe calea cea bun si ca am facut cea mai buna alegere.
Gandul meu era tot la mare si nu mai aveam rabdare pana urmatoarea zi, voiam sa ma adancesc in ea si sa o simt. Dar pentru ca accesul nu era facil la plaja, am ramas la o petrecere de salsa, organizata aproape de hotelul unde eram cazata.
Dansurile candva erau viata mea, dar acum ma indepartasem prea mult de ele. Nu credeam ca mai pot simti ceva cand dansez. Am ales totusi sa merg sa dansez, pentru a nu ma plictisi singura in hotel, ca si in zilele anterioare.
Nici nu am ajuns bine, ca am fost chemata la dans. Dansam, ca si cum nimic nu ar mai exista pe lume. Nu vedeam nimic in jur, nu-mi vedeam partenerii de dans, doar muzica era tot ce ma interesa. La un moment dat, am intrat intr-o transa, iar miscarile mele parca erau dintr-o alta lume. Nu stiam ca pot sa dansez cu asemenea lejeritate. Dansul ma trezea la viata si in acelasi timp ma adormea cu totul. Sa ma pierd asa in muzica, era o optiune destul de buna. Am dansat tot cu alte persoane, si cu fiecare era diferit.
Mi-am recastigat increderea in mine si pasiunea pentru dans. Mi-am dat seama ca a trebuit sa fac un asemenea ocol pentru a primi un mesaj simplu : sa ma reapuc de dans.
Acea seara a fost magica. Inca de cand am intrat in sala de dans, nu stiam pe nimeni, dar toti imi zambeau si ma simteam ca acasa, desi nu intelegeam o boaba din acea limba.
Un baiat micut de statura, putin creol, cu ochi asiatici, ma privea in timp ce asteptam la toaleta. Mi-a atras atentia, dar nu stiam in ce fel. Nu ma simteam atrasa fizic, dar in acelasi timp simteam ca fac parte din universul lui. Nu am dat importanta acestui gand, dar simteam cum ma privea insistent.
Am continuat sa dansez, si la un moment dat m-a chemat baiatul cu ochii asiatici la dans.
Dansa foarte bine, avea miscari foarte senzuale, dar nu am simtit nimic mai aparte, poate doar un gand ciudat, care mi se parea banal.Mi-a cerut numarul de telefon si mi-am dat seama ca e interesat de mine, mai ales ca urmatoarele dansuri m-a chemat iarasi. Dar nu am acordat atentie acestui fapt, inca ma simteam intr-o transa care ma relaxa total. Eram intr-o pace absoluta, fara dorinte, fara frustrari. El a ramas cu promisiunea ca ne vom vedea la plaja si la petrecere ziua urmatoare, eu am ramas cu prenumele lui, care era simplu si scurt dar intens. Am aflat ca e turc, si zambeam la gandul ca eu nu suportam arabii, in special pentru ca sunt musulmani. Aceasta conceptie mi-a fost insuflata de mica, de cand tot auzeam ca sunt periculosi si mult prea diferiti de noi. Dar el parea diferit.
Am adormit cu gandul la el, fara sa stiu de ce ma gandeam la o persoana care nu ma interesa intr-un mod special.Poate pentru ca a vorbit atat de frumos si de amabil cu mine.
Ziua urmatoare, primul meu gand a fost sa alerg pe plaja si sa sar in mare. Nu mai aveam rabdare, eram ca un copil mic.Am ajuns intr-un final pe plaja, dar primul lucru a fost sa il salut pe noul meu prieten turc, m-a intampinat imediat ce am ajuns pe plaja. Nu mai aveam rabdare, si am raspuns scurt, apoi am fugit tematoare dar cu dorinta in mare. Nisipul era special. Imi ardea talpile, dar atingerea lui era magica. Ma gadila usor, dar ferm. Avea o culoarea aurie, frumoasa, nu degeaba se numeste Nisipul de Aur. Marea era linistita, fara valuri si calda. Avea o culoare verde-albastrie si era curata.Cand am intrat in mare, am simtit o placere si liniste foarte mare. Simteam ca apartin acelui loc,ca ma astepta de o vesnicie,si acum, intalnirea dintre noi, om si mare, s-a perfectat intr-un sarut. Iubeam marea, cum iubesc un barbat. Nu-mi mai venea sa ies, dansam singura, ma jucam cu marea si sarutam marea. Erau multe persoane in jurul meu, dar eu ma simteam singura cu marea. M-am cufundat in ea, si am inotat, pana departe. Nu mi-era frica, ma stiam in siguranta. Marea ma iubea la fel de mult, cum o iubeam eu pe ea. Din cand in cand reveneam la mal, si ma jucam concomitent cu nisipul si cu marea. Luam nisip in mana si il strangeam tare. Era o senzatie foarte placuta, ca si cum m-ar fi strans de mana. Simteam ca am tot ce imi doresc pe lume in acel loc. Si atunci a aparut el, turcul. Am intrat impreuna in mare, si vorbeam la o distanta destul de mare unul de celalalt. Imi povestea despre pasiunile lui, si mi-a starnit interesul. Era un baiat extrem de inteligent cu aceleasi vise ca si mine. Era un vizionar, un om al viitorului. Si in acel moment am scapat de prejudecati, si am stabilit ca nu o sa mai am o parere rea despre anumite etnii, sau despre anumite religii.
Timpul a trecut repede, si m-am intors la cazare ca pe urma sa merg la petrecere. Imi doream sa-l vad iarasi, sa dansez cu el, si nu-mi alungam gandurile, era un baiat mult prea interesant.
Am ajuns la petrecere, iar de data aceasta a fost diferit. Am dansat aproape toata seara cu el si a fost magic. M-a luat de mana, m-a dus intr-un loc mai retras si m-a invatat anumite figuri de dans. Dansa foarte pasional, se apropia foarte mult de mine, iar fetele noastre erau lipite. Imi doream extrem de mult sa il sarut si stiam ca si el simte la fel. N-a durat mult pana ne-am sarutat. Am sarutat ca niciodata, mi-am dat seama ca m-am schimbat. Eram o alta Diana. El nu-si mai dorea sa se mai opreasca sarutul, iar eu eram coplesita de atatea sarutari. Era o senzatie foarte placuta, dar pentru mine nu era ceva extrem de intens. Ii urmaream expresia fetei, si ma impresiona faptul ca ma vrea atat de mult. Stiam e ceva magic intre noi, dar incercam sa imi impun bariere. O experienta anterioara, cu Carlos, un spaniol de care m-am indragostit mi-a venit in minte si imi doream sa imi opresc sentimentele, sa nu simt nimic. Si intr-o oarecare masura am reusit. L-am respins si am plecat fara niciun cuvant.
Dar toata noaptea era in mintea mea, el si marea. Ma simteam dusa de valuri incoace si incolo, desi eram in pat. Iar pe fundal auzeam muzica de salsa. Am adormit si ziua urmatoare, imi doream sa-l vad, mai mult decat imi doream marea.
Cand am auzit ca voi avea la dispozitie doar o ora, pentru a fi cu el, cerul s-a prabusit pe mine. Am izbucnit in plans, pana amicul meu m-a consolat si mi-a spus ca vom sta 3 ore, sa fiu mai linistita.
Stiam ca am doar 3 ore la dispozitie cu el.
Am ajuns pe plaja, il cautam cu privirea, dar el nu era acolo. Ma simteam nelinistita? Daca nu mai aveam sa-l vad?
Si intr-un final ne-am vazut. Si el ma cauta la fel de nelinistit. Eram bucuroasa ca un copil mic, l-am prins de mana si l-am chemat in mare.
A fost cel mai frumos moment din toata excursia mea. Simteam ca e al meu, si eu a lui, desi vorbisem atat de putin. Nu ma interesa sa aud lucruri despre el, voiam doar sa il sarut.
Acolo in mare, nu ne pasa de nimeni, eram doar noi si ne miscam in ritmul muzicii. Ne unduiam corpurile in ritmul muzicii noastre interioare, nu a celei de pe plaja. Il simteam excitat, si continuam sa dansam si sa ne sarutam. Mi-ar fi placut sa facem dragoste in mare, era pentru prima data cand aveam gandul acesta. Am inchis ochii si am savurat momentul. Din cand in cand ii deschideam si el ma privea cu niste ochi in care se citea extazul. Eram intr-o alta lume. A vrut mai mult, dar l-am oprit. Nu stiu de ce, dar m-am trezit din acea realitate. Stiam ca trebuie sa plec acasa, dar amintirea va ramane mereu in mintea mea.
I-am oferit ultimul sarut cu tristete si am plecat.
Zilele urmatoare memoram acele clipe si imi ofereau o doza de fericire.
M-am intors acasa ca fiind o alta persoana cu speranta ca o sa-l mai revad.
