Fabula fara morala.

E acoperit de un strat gros de praf si aruncat in cel mai tainic loc.A trecut aproape un an de cand nu L-a mai curatat nimeni.Raza de soare oricat ar incerca nu strabate pana la El.Din cand in cand,gandurile zboara pana acolo,dar revin la fel de repede,ingrozite de tainicul SERTAR.E un mic locas dintr-un mare dulap,inchis cu cheie,iar cheia se afla sus in Minte.Nu vrea nimeni sa-l deschida,sa-l curete ci lumea trece pe langa el fara sa il observe.Ei observa sertarele lustruite,curatate,lucioase si sertarul cel prafuit este ignorat total.Intr-o zi sertarasul cel murdar s-a suparat atat de tare incat a prafuit si celelalte sertare frumoase.Trecuse mult timp dar acum El era cel mai frumos,cel mai curat si ingrijit.Se uita la fratii sai,cu mandrie si tristete,plangandu-le soarta.Unul era rupt,altul garbovit,celelalte distruse de trecerea anilor.Nu mai puteau fi reparate.Cu cat ele deveneau mai subrede cu atat sertarasul nostru era mai frumos,mai falnic si impunator.

Morala: Deseori,ne preocupam mai mult de valori perisabile:aspectul fizic,bani,decat de suflet,ceea ce conteaza cu adevarat si ramane pe veci.Sertarul prafuit nebagat in seama e ceea ce are omul mai de pret:spiritul,iar celalalte sertare lustruite sunt frumusetea,orgoliul,banii,mandria.Ne uitam la fetzele vopsite,renuntam la fericire pentru bani,ne purtam urat din orgoliu si mandria nu ne lasa sa fim naturali.Cand imbatranim ne dam seama,ca toate acestea vor fi "prafuite" o data cu trecerea anilor si singurul lucru care mai ramane e sufletul.