marți, 16 februarie 2010

Jurnal de indragostita (II)

Prima zi de scoala si prima zi de iubire.O iubire inocenta,copilareasca,zglobie si inofensiva.E un nou coleg si il vad urat,copilaros si enervant.Atat de antipatic incat imi vine sa-l strang de gat.Nu stiu ce am cu el,nu stiu de ce chipul lui imi inspira ceva nemaivazut,nu stiu de ce ochii lui par 2 stelute la care as privi mereu si cu parul lui cret m-as juca ore in sir.Il urasc si in acelasi timp l-as vrea mereu in preajma mea.Il detest pentru ca m-a ignorat inca din prima zi,pentru ca a afisat o superioritate ferma;simt cum ma iau valurile furiei.
Stau de un an de zile cu el in banca si nu am curajul sa-i zic nimic de sentimentele mele.De fapt nici nu-mi doresc sa stie pentru ca m-ar ignora in continuare.Ce mult mi-as dori sa ma casatoresc cu el.Asa l-as avea mereu,numai pentru mine si as fi eu cea superioara.Astfel m-ar privi pe mine,nu pe colegele mele si doar eu as castiga zambetul lui.Oare nu e prea devreme sa ma gandesc la casatorie?Am 12 ani dar sunt sigura ca el e sortitul vietii mele.Ii trimit biletele de dragoste,dar degeaba.Nu are cum sa-si dea seama ca sunt eu.Ma incalzeste gandul ca va sti ca undeva in lumea asta cineva il iubeste.
...Au trecut 4 ani si gandul tot la el imi este.Il vad zilnic,suport cu greu faptul ca el e cu o colega de a mea si imi doresc sa fiu eu in locul ei.Azi mi-a luat apararea,m-a privit in ochi,mi-a atins mana strangand-o in mana lui si am simtit ca plutesc undeva in cer.M-am inrosit,aveam senzatia ca lesin de bucurie si am vrut sa-i multumesc dar cuvintele nu ieseau din gura.Am tacut si l-am pierdut.Pentru totdeauna.
Pentru M. am simtit ceva pur,la nivel spiritual.Exista o legatura persistenta intre noi,desi nu eram apropiati.Simteam ca fericirea mea suprema ar fi fost alaturi de el.Din baietelul urat care era la inceput,s-a transformat intr-un baiat foarte frumos si inteligent.Era intruchiparea inocentei si a perfectiunii sufletesti pentru mine.


Asculta mai multe audio Muzica

7 comentarii:

denisia spunea...

Bine te-am găsit!
E super să poţi visa cu ochii deschişi... dar şi mai frumos e.. să-ţi transformi visele în realitate...

desenezculumini spunea...

Hm... imi amintesc ce mi-ai povestit.
Istorisirea ta e superba. E inocenta, e copilaroasa, e frumoasa.
Cunosc intr-o oarecare masura sentimentul acesta si eu.
Povestea mea a fost altfel dar... deznodamantul seamana tare.

Ai descris tare frumos in aceasta pagina a doua de "Jurnal de indragostita".

Diana spunea...

Am scris foarte putin ...doar asa ca o idee, dar daca as fi putut transpune toate sentimentele ar fi fost si mai bine realizat:)ms,Andrei

dreamr spunea...

Frumos...

Si eu imi aduc aminte de o asemenea "iubire imposibila" care bineinteles mi-a ramas pentru totdeauna in suflet.

In sufletul meu de copil...

Diana spunea...

multumesc dreamr,asemenea iubiri raman mereu in mintea noastra

miShaela spunea...

ahh .. ştiu cum , sunt şi eu in aceeaşi situaţie.

e dur, şi nu scap de gândul la el.
tu cum ai scăpat de ''îndrăgosteală'' totuşi?

Diana spunea...

mishaela,la mine timpul si-a spus cuvantul.Nu l-am mai revazut si stii ca ochii care nu se vad se uita.