marți, 14 septembrie 2010

Destin gresit

Astept in gara,inca nici eu nu stiu exact ce, dar am o vaga impresie.Acest loc,de fiecare data,imi da senzatii diferite si mereu la extreme.Niciodata intre limite.
Azi, se aproprie o fetita cu ochi de un albastru tulburator,incat ma puteam oglindi in ei.Are parul cret,blond si ma duce cu gandul la o fetita care se va transforma in 10 ani intr-o femeie deosebit de frumoasa.E imbracata intr-o rochita alba,curata si cu paiete negre.Nu stiu exact de ce mi-a atras atentia,de ce o studiez in detaliu si de ce ma impresioneaza.
Vine incet inspre mine,imi zambeste si memoria mea ma duce pe un fagas cunoscut.Am mai vazut-o azi undeva....Oare unde?E foarte greu sa-mi dau seama datorita elegantei sale,dar intr-un final imi amintesc.

Ora 12 dupa-masa,cafeaua nu mai soseste dar in schimb o mana intinsa plina de matanii si o iconita legata de aceasta imi cerseste bani si mila.Ridic privirea si vad 2 ochi tristi albastri,un ten masliniu dar totusi ingrijit,si un par ciufulit si murdar.
Era aceeasi fetita,doar ca in alta ipostaza,parca in alta viata.Nu parea un copil de tigan,dar totusi cersea.Avea o anumita eleganta si frumusete mascata,ceea ce m-a facut sa o refuz.
N-am putut sa ii ofer nimic,eram blocata,dar simteam ca saracia si frumusetea ei sunt in antiteza.
Avea o voce umila,prefacuta,fortata de a face ceva ce nu-si doreste.Mi-au dat lacrimile si totusi stateam cu mana pe geanta fara sa fac nimic.....

Azi,in gara am revazut-o.Era plina de veselia,aranjata ca o mica printesa,stralucitoare,alaturi de o femeie slaba,urata,negricioasa si totusi inconjurata de 3 copii de varste apropriate exagerat de frumosi.Toti erau blonzi si cu ochi albastri.Fetita de care ziceam parea sa fie sora lor mai mare,dar doamna din descriere nu se incadra in acest cadru.
Poate sa fie soarta atat de cruda pentru acesti copii incat sa fie obligati de mici sa se indrepte pe un drum plin de gropi si capcane?Nu stiu daca era mama lor,dar stiu ca acei copii nu par sa aiba destinul acesta.Si totusi nu pot face nimic sau cel putin nu am facut.

3 comentarii:

Valentin spunea...

trist.. n-au nicio vina... doar aceea de a se fi nascut..

BellaVanilla spunea...

Ce trist! Si ce plin de sentimente ai scris! Bravo!

Diana Slavu spunea...

multumesc...totul in viata mea se bazeaza pe sentimente:P