duminică, 19 septembrie 2010

Totul e artificial

Din pacate traim intr-o societate care ne vrea artificiali.Cei de sus vor copii,imitatii de oameni,dar nici intr-un caz individualitati umane.
De cand esti mic,esti prelungirea parintilor tai.Ei decid pentru tine,pentru ca te considera prea nestiutor de a sti ce inclinatii ai,ce pasiuni,ce talente.Cei mai multi parinti chiar te vor convinge de faptul ca nu poti face ceea ce iti doresti,ca trebuie sa ceri sfatul altora si ...asa navigand in ceata,poate poate vei avea si tu un salar din care sa traiesti.Tu stii doar ca trebuie sa fii supus,sa muncesti pentru altii,si sa nu-i contrazici pe cei mai mari.Total gresit.
La scoala,daca te gandesti ca ai scapat,te inseli.Invatatoarea,profesorul te vor indopa cu informatii si reguli dar nu te vor invata niciodata cum sa te descurci in viata reala.O sa stii atat de multa teorie dar nu-ti vor da un manual de instructiuni pentru acea teorie.Pe deasupra,iti vor implementa ideea ca esti mediocru,ca trebuie sa urmezi turma si ca exista putine sanse ca tu sa te afirmi.Nici nu cred ca ar dori asta,din moment ce ei si-au ratat viata majoritatea dintre ei...
In liceu niciun profesor nu te ajuta sa afli ce iti place,daca ai putea face perfomanta intr-un anumit domeniu.Nu ii intereseaza viitorul tau,daca mergi pe un drum in care cel mult poti fi mediocru,sau te indrepti spre ceea ce te va face sa avansezi.
Cand am zis ca vreau sa urmez Dreptul,pentru prima data in viata toata lumea a reactionat negativ.Nu am primit nici macar o incurajare.Pentru ei era o rebeliune din partea mea,avand in vedere ca toata viata am facut si am zis ca imi place ce le placea parintilor mei.Am urmat profilul de Biologie Chimie in liceu,dar nu aveam nicio tragere de inima sa citesc,mai ales sa invat ceva in domeniul acesta.Ar fi trebuit sa urmez Medicina din punctul celorlalti de vedere pentru ca e o meserie nobila,salar bun(nici macar satisfactia de salar mare n-o mai ai in Romania:)), si multe alte avantaje.
Fiind singura din clasa care am zis ca vreau sa merg la Facultatea de Drept,toti m-au privit sceptici si cu neincredere.Niciunul nu m-a intrebat ce citesc,ce mi-ar place sa fac in viitor,dar au avut grija sa imi zica ca nu voi reusi niciodata.
Am avut curaj sa imi urmez glasul interior,si chiar in ziua de azi,mai exista guri care sa zica in locul meu,ca nu voi putea face fatza..
Lumea te vrea handicapat.
Iar in privinta sentimentelor,sunt convinsa ca toti avem sentimente,dar fiecare le mascheaza.Daca toti ar fi naturali atunci totul ar merge de la sine.Nu ar trebui sa te prefaci cand esti trist,lumea nu te-ar judeca.Da,stiu ca noi spre deosebire de animale avem ratiune,dar mai avem ceva in plus:sentimente de toate felurile.
Dar intr-o lume in care e nevoie sa fii artificial pentru ca altfel,lumea ar profita de tine,te-ar judeca sau te-ar santaja,nu ai cum sa nu minti,sa nu razi cand inima ti-e rupta in doua,sa nu fii trist cand nu ai nicio suparare.
Imaginati-va urmatoarele situatii:un coleg iti spune ca a avut un esec si tu razi,o prietena te intreaba daca e grasa si tu ii zici:Da esti supraponderala,si multe alte exemple.

2 comentarii:

BellaVanilla spunea...

Ce adevarat e tot ceea ce ai scris!:) cata sinceritate ai pus! Ma uimeste felul tau superb de a transcrie totul:) Bravo!

Diana Slavu spunea...

multumesc bella.....scriu din inima...si secretul e ca niciodata nu modific nimic...decat poate greselile de ortografie