Ritual

Am coborât strada,plină de emoţie si căldură,iar când mi-ai apărut în cale aveam impresia că văd chipul unui diavol.Nu eşti om,ai ceva neomenesc şi totul mă leagă de tine. Sunt o bucată din tine.Mi-ai făcut o vrajă, iar acum par a fi a ta. Te urmez ,fără să mă intreb unde ne duc paşii,ochii mei urmărind doar chipul tău. Ajungem în locul nostru tainic, iar acolo fără frică ştiu că urmează să te vrăjesc. Ţi-am promis, iar acum trebuie să mă tin de cuvânt. Mi-e frică.Nu de tine,ci de mine. Dacă vraja mea se va indeplini? Ce mă voi face atunci? Ce te vei face? Oare mi-aş dori eu un demon lângă mine? Oare atât de tare m-ai prins în capcana ta, în seara aceea cu privirea ta rece şi tăioasă încât să nu mă mai poată opri nimeni? Da.
Te iau de mână şi încep să mă concentrez. E foarte greu dar mă chinui. Trec secundele şi simt cum încep să-mi vibreze palmele, să declanşez curentul acela magic care va trece din mine în tine. Vreau să-ţi transfer o parte din bunătatea mea,din inima mea,să-ti transfer sufletul pe care nu-l ai. E tot mai greu,puterile mă lasă, şi încep să zic în minte "Te leg de mine pe viaţă şi pe moarte,dar eu mereu voi avea o portiţă".
Îţi privesc chipul şi îmi vine să-l sarut, să il ating. Eşti perfect mascat. Un diavol,cu chip de înger. Ce chip luminos, şi ce buze, doar ochii fermecatori îmi arată lipsa de profunzime, de suflet şi mă îngheaţă. Te rog să mă priveşti în ochi, iar acum va urma partea interesanta.
Pare ca vrei o luptă intre noi doi,dar eu vreau altceva.Iţi ofer acces la sufletul meu,ba chiar incerc să ţi-l transfer(o parte) dar tu ma doreşti altfel: o adeptă.Nu mă pot conforma,nu-ţi pot vinde integritatea mea şi fără să clipesc,fără să gandesc mă adancesc în ochii tăi.M-am cufundat in ei şi acum sunt in întuneric. E beznă si pustiu.Văd o luminiţă undeva departe si o urmăresc.Încet,încet ţi se schimbă conturul şi ţi se luminează chipul în exterior.E o lumina portocalie.Mi se pare atât de ciudat,nu mă aşteptam la asta.Ţi-am văzut aura.
...Câinele a intrerupt ritualul. S-a pus în spatele tau, si se uita neincetat la mine.E protectorul tău? Mă ridic să plec dar un val de dorinţă mă cuprinde,astfel încât fug înspre tine,te iau in braţe,iar timpul s-a oprit.Te strang,stiu ca imi îmbrăţişez dusmanul dar nu conteaza.Eşti al meu.O simt.Imi întorc faţa inspre tine, şi mă săruţi la început ezitând iar pe urmă tot mai intens.Nu mai există timp,spaţiu,nu mai e nimic,doar noi doi. Epuizată,îmi iau rămas bun, ştiu ca te voi revedea pe alte tărâmuri,in alte vremuri, dar te voi vedea.