sâmbătă, 27 octombrie 2012

Câteodată

Câteodată cad într-o lungă visare şi uitare, iar tot ceea ce mă inconjoară devine un necunoscut. Mă afund din ce în ce mai mult în visele mele,dar realitatea încearcă să mă prindă din urmă. E o luptă între vise şi fapte. Pentru mine nu există bariere,obstacole sau timp. Mă cuprinde uneori un dor de oameni, de parcă aş trăi într-o pustietate, doar eu şi cu gândurile mele. Am impresia că doar eu gândesc intr-un anumit fel pe lumea asta, ma consider ciudată prin felul meu de a simţi şi de a gândi, încât nu există nicio alta persoană care să fie ca mine. De fapt toţi suntem unici, şi văzuţi diferiti prin prisma experienţelor trăite. În viaţă nu există obiectivism în niciun domeniu, darămite când vine vorba de sentimente. M-am dezobişnuit şi de scris, cuvintele nu mai curg ca altădată dar incă mai ştiu trăi. Încă mai pot iubi, râde, plânge, cânta. Mă mai joc din când în când ca un copil, alerg de nebună prin parc şi mă prostesc. Există o sumedenie de principii, concepţii în mine şi la fel o mulţime de sentimente. Sunt impulsivă şi în acelaşi timp rezervată, calmă. Sunt frumoasă şi urâtă, tristă şi veselă, energică şi pasivă, iubitoare şi rece,.....dar iubesc la fel. Si nu urăsc.

Niciun comentariu: