E bine sa fii bun?

A fi un om bun si a vrea ca toata lumea sa fie fericita, ca totul sa mearga bine in Univers e o dorinta a unora, dar realitatea te face sa renunti uneori la o astfel de dorinta. Unii o numesc slabiciune, altii virtute, eu nu cred ca are un nume. Bunatatea e totul: virtute pentru unii, slabiciune pentru altii, nu cred ca exista un cuvant special care sa se aplice tuturor. Bunatatea se simte, nu se explica. Bunatatea e rara, e pe cale de disparitie, dar daca o ai, esti privilegiat. Chiar daca avem intentii bune, observam deseori ca lucrurile nu ies asa cum vrem noi, ca oamenii sunt atat de diferiti, ca fiecare interpreteaza in felul lui, ca au un mod diferit de a vedea lucrurile. Unii vor profita de bunatatea ta, altii vor fi invidiosi sau te vor compatimi; vor incerca sa zica ca esti naiv, prost,etc. Dar in spatele acestor lucruri tu ramai cu ceva , la care nimeni nu are acces: sufletul tau pur. E mult mai usor sa fii rau, sa profiti, sa minti sa faci pacate decat sa fii bun. Sa fii bun uneori inseamna sa te pui pe tine pe locul doi, sa te lasi calcat in picioare, sa accepti vorbe grele, sa primesti priviri ironice, dar e doar amagire daca tu crezi ca oamenii aceia care sunt rai au ceva de castigat pe termen lung. Vin momente in viata cand poti alege, cum sa-ti conduci viata. Poti deveni rau foarte usor, e mult mai facil sa renunti la bunatate decat la rautate. In acel moment in care ai ales sa inveti sa fii rau, ca lumea sa nu te mai ia de fraier, vei incepe sa te transformi incet incet. Nu-ti va veni a crede cat de usor ti se va parea si cat de frumoasa poate fi viata. Parca asa ar fi trebuit sa fie de la inceput. Vei vedea doar avantaje, vei avea multi prieteni, oameni care sa te sustina, vor veni oportunitati ocazii, totul datorita atitudinii si puterii tale. Vei avea putere asupra altor oameni, si lumea te va respecta. Unora le va fi chiar frica sa te contrazica sau sa nu iti urmeze sfatul. Discutabil e, oare ce vei face cu acea putere? O vei sti controla? Sau te va controla ea pe tine? Tu vei fi atat de prins, astfel ca nu vei mai vedea in jurul tau. Vei crede ca totul e perfect ca lumea te admira, ca cei care te critica sunt invidiosi pe tine si ca tu esti atotcunoscator. Te vei bucura de moment de efectele puterii, dar incetul cu incetul, lumea te va parasi. La fel cum se intampla cu regimurile comuniste. Toate se bazeaza pe aceleasi principii. Nici nu iti vei da seama, dar lumea te va vorbi de rau desi in fata iti vor zambi. Prietenii nu vor mai veni cand ii vei chema, nici nu iti vor spune de ce, dar vor gasi mereu o scuza cu zambetul pe buze. Si tu tot nu-ti vei da seama, vei cunoaste alte si alte persoane, pe care le vei prinde la inceput , dar care la un moment dat vor pleca. Vei fi atat de prins in jocul asta, ca vei crede ca au plecat din cauza ca tu ai vrut sa plece, ca oricum tu esti prea bun pentru ei, dar de fapt vor pleca pentru ca nu vor mai suporta sa te porti in felul acela cu ei. La inceput tu nu vei avea curaj sa vorbesti ca un adevarat dictator, ci le vei arata doar avantajele de a fi prieteni cu tine. Pe urma, obisnuindu-te cu ei si vazand ca s-au implicat emotional vei profita. Iti vei permite sa vorbesti aproape oricum, si nu-ti vei da seama ca vei face ceva gresit. Aceasta e capcana puterii (indiferent ca e vorba de bani, de atitudine, de statut) efectul e acelasi: niciodata nu vei sti ce se intampla in jurul tau desi crezi ca nu poti omite nimic, ca tu observi totul. La un moment dat, daca esti norocos, vei scapa din aceasta capcana. Si atunci cunoscand raul, vei putea aprecia binele. In momentul in care o sa cunosti oameni cu adevarat buni, nu vei mai vrea putere. Vei simti o pace interioara si chiar si iubire. Atunci vei intelege cu adevarat viata, si de ce bunatatea nu e o slabiciune ci o forta extraordinara care face minuni. Atunci vei fi cu adevarat liber, si puterea nu te va mai controla. Atunci vei crea, te vei dezvolta in interior ca niciodata.Atunci vei detine cunoasterea absoluta. Nefericirea acestor oameni e doar nefericirea altor oameni, presiunile venite din partea oamenilor pe care ii iubesc. Nedreptatea din jur, rautatile altor oameni le vei observa la inceput si te va durea, dar cu timpul vei constata ca fericirea ta nu depinde de fericirea celor din jur. Normele sociale nu te pot face fericit, dar nici nefericit daca stii cum sa le integrezi in viata ta.

Suntem prea adormiti ( Ce este Societatea?)

Adevarata problema apare cand monstrii de care ne temem, nu mai sunt cei de sub pat ci cei din mintea noastra. Mintea e cea mai periculoasa arma, te ridica dar te si coboara. Vedem fete monstruoase, grotesti, dar de fapt acele fete sunt fricile noastre. Frustarile acumulate in timp acum s-au transformat in frica, si din oameni simpli si puri, am ajuns niste masti ale societatii. Suntem oameni obedienti, asta e problema, nu faptul ca ne supunem societatii. Societatea va condamna mereu nesupusii, dar problema adevarata e faptul ca suntem adormiti. Suntem atat de pasivi, ca mergem pe strada zilnic, din reflex fara sa observam nimic in jur. Generatia tanara asculta muzica la casti pe strada, ca sa isi mai ingroape supararile si frustarile ca nu pot fi ceea ce sunt. Oamenii batrani pasesc cu frica ca maine un taximetrist nervos va da intr-o zi peste ei, sau ca poate maine nu vor mai avea cum sa-si plateasca taxele, care tot cresc de la zi la zi. Nimeni nu ia atitudine, e mult mai usor sa te supui si sa speri ca va fi mai bine. Societatea ne face sa fim oameni slabi, fricosi, care uneori se tem si de propria umbra, dar o ascund -tot societatea cere sa arati ca un om puternic ca sa razbati in lumea asta. Unii oameni incearca sa manipuleze pe ceilalti pentru a-si ascunde propria lor slabiciune. Fura puterea personala a celor din jur si pentru moment se simt bine, dar noaptea nu stiu de ce au cosmaruri. Se izoleaza de lume tot mai mult , se inchid tot mai mult in ei, sinceritatea devine un defect, dar si-ar dori sa poata striga ca sunt de fapt singuri si tristi. Si atunci ca sa isi mascheze tristetea si singuratatea, merg in locuri unde toti cauta sa socializeze, intra in secte suspecte, unde toti iti vor spune ca iti sunt frati si ca te vor sustine mereu. Uneori chiar se comporta ca niste frati pentru tine, iti acorda atentie si ajutor, in timp ce fratele tau nu te aude datorita propriilor probleme. Zugravim in romane o lume perfecta, dar lumea e departe de a fi perfecta. Lumea e nebuna si noi stim asta doar cand ne trezim, poate nici atunci. E mai usor sa ingropam ceea ce stim decat sa ne gandim la ceea ce presupune cu adevarat. Suntem prea absorbiti ca sa ne castigam existenta si nu mai traim. Aceasta e cea mai mare capcana intinsa vreodata de societate. Te inrobeste definitiv prin necesitatea ta de a-ti castiga traiul zilnic. Din acel moment devii obedient pentru ca nu ai de ales, pentru ca toti te preseaza. Nimeni nu iti vrea binele, sau si daca ti-l vrea se datoreaza doar datorita propriului interes. Din pasari libere devenim gaini. Din pacate, aceasta e realitatea. Pe pasari nu le opreste nimic si nimeni sa zboare, sa se inalte tot mai sus, dar gainile nici macar nu-si dau seama ca nu pot zbura, faptul ca cineva le da de mancare le face sa fie supuse, desi ele sunt folosite, sunt instrumente in mainile oamenilor, pana intr-o zi cand vor fi taiate, pentru ca si-au indeplinit scopul. Multi oameni ajung declarati nebuni, pentru ca isi pierd orientarea datorita suferintei, altii nu sunt declarati astfel, dar au iesiri violente, pentru ca acumuleaza tot mai multe frustari. Adevarul e unul singur: esti singur intr-o societate corupta, desi ai iluzia ca ai prieteni care sunt alaturi de tine. Exista si prieteni adevarati, dar in fond, fiecare are drumul lui in viata, si tot solitar ramai.

Un loc de munca

Cand esti prea prins in lucru, nu mai vezi in jurul tau. Universul tau se restrange doar la ceea ce lucrezi, iar restul capata un non-sens, o pierdere de vreme. Esti atat de limitat, ca peretii din jurul tau se ingroasa pe masura ce avansezi in cariera si nu mai poti strabate dincolo de ei, sa vezi minunatiile lumii.Crezi ca ai putere, crezi ca vei avea statut, apreciere, ca oamenii te vor respecta si poate chiar iubi, dar de fapt tu iti construiesti pieirea pe o iluzie. Acea himera iti este hrana pentru suflet, dar e o capcana. Frustarile sunt inevitabile si iti vor ajunge prieteni buni. Nu poti trai fara munca, dar unele profesii, meserii iti demonstreaza ca esti un sclav. Doar ceva facut natural, venit din tine, din propria ta inspiratie, iti poate alina sufletul. Doar ca loc pentru artisti nu mai prea exista. Lumea nu vrea artisti, ci roboti. Lumea nu vrea vorbe, ci hartii. Lumea nu vrea inspiratie, ci copiere. Lumea nu vrea dedicare ci sclavie. Persoanele uita ca nu exista egalitate intre om si job, asa cum nu exista egalitate intre om si ceea ce creeaza. Cand omul cladeste ceva, e un dar al divinitatii. Cand omul distruge, e o reactie. Cand omul distruge ca apoi sa construiasca e o neintelegere, un conflict in acel om. De obicei suntem debusolati, nu stim ce vrem, dar cand e momentul sa facem ceva, in noi se manifesta o imensa atractie. Am auzit deseori ca in viata nu facem doar ce ne place, ci si ce nu ne place. E corect, dar exista o diferenta. Cand facem ce nu ne place, pentru a ne corecta un viciu, pentru a ne desavarsi ca persoane, pentru a evolua, e bine. O facem pentru noi, pentru ca suntem obligati sa evoluam, sa crestem. Dar cand mergem contra curentului, cand toata fiinta noastra striga ca nu e directia cea buna, dar totusi insistam datorita presiunilor sociale, datorita asteptarilor noastre false, datorita visurilor pe care le-am avut inca din copilarie, efectul va fi devastator. Vom trece prin multe suferinte, poate chiar esecuri pana ne vom da seama ca locul nostru nu e acolo. Sau poate nici nu vom constata, pentru ca vom fi prea prinsi in aceasta furtuna si nu vom mai vedea soarele. Frica e cea care ne salveaza uneori, dar ne si impinge spre lucruri rele pentru noi. Frica e si buna si rea la fel cum un loc de munca poate fi si bun si rau pentru noi.

Momente magice

Lumea a invatat sa nu mai simta. Ne-am conditionat atat de bine pornirile astfel incat nu mai putem simti fiorii unui sarut, sau ai unui zambet. Am devenit roboti, pentru ca frica ne-a programat astfel. Cand eram copii, totul era altfel. Acum nimic nu ne mai entuziasmeaza, nimic nu ne mai provoaca. Ne-am conditionat mental, sa nu mai apreciem lucrurile simple. Toti ne dorim bani, statut si apreciere, dar am uitat de clipele de extaz pe care ni le poate oferi o persoana sau o idee. Si asa apar frustarile. Odata cu frustarile, devenim cel mai mare dusman al corpului nostru. Ne autodistrugem si nici macar nu realizam cand de ingropati suntem in cotidian. Sa simti e cel mai frumos lucru care ti se poate intampla.Corpul tau are nevoie de asemenea doze de placere. Putem avea clipe minunate , alaturi de oameni minunati chiar daca la un moment dat acei oameni vor pleca. Constat cu tristete ca exista persoane care niciodata nu au simtit ceea ce unii oameni pot simti. Am avut momente in care simteam ca lesin de placere, doar cand priveam chipul barbatului dorit, momente in care stomacul imi fremata doar pentru ca asteptam cu nerabdare sa treaca orele sa ma intalnesc cu o persoana pe care o apreciam, momente in care nu mai stiam ce sa fac datorita emotiilor, pentru ca urma sa vorbesc cu o persoana inteleapta, momente in care nu mai stiam sa respir pentru ca urma sa ma sarute un baiat frumos, momente in care timpul trecea fara sa imi dau seama pentru ca cineva ma tinea in brate, momente in care as fi dat orice sa spun ce simt, dar frica ma oprea, momente in care asteptam cu nerabdare sa sune telefonul si in momentul in care suna fiori ma zguduiau, ca apoi sa ma intristez cand vedeam ca nu e El, momente care te duc pe cele mai inalte culmi, momente magice.