sâmbătă, 14 decembrie 2013

Suntem prea adormiti ( Ce este Societatea?)

Adevarata problema apare cand monstrii de care ne temem, nu mai sunt cei de sub pat ci cei din mintea noastra. Mintea e cea mai periculoasa arma, te ridica dar te si coboara. Vedem fete monstruoase, grotesti, dar de fapt acele fete sunt fricile noastre. Frustarile acumulate in timp acum s-au transformat in frica, si din oameni simpli si puri, am ajuns niste masti ale societatii. Suntem oameni obedienti, asta e problema, nu faptul ca ne supunem societatii. Societatea va condamna mereu nesupusii, dar problema adevarata e faptul ca suntem adormiti. Suntem atat de pasivi, ca mergem pe strada zilnic, din reflex fara sa observam nimic in jur. Generatia tanara asculta muzica la casti pe strada, ca sa isi mai ingroape supararile si frustarile ca nu pot fi ceea ce sunt. Oamenii batrani pasesc cu frica ca maine un taximetrist nervos va da intr-o zi peste ei, sau ca poate maine nu vor mai avea cum sa-si plateasca taxele, care tot cresc de la zi la zi. Nimeni nu ia atitudine, e mult mai usor sa te supui si sa speri ca va fi mai bine. Societatea ne face sa fim oameni slabi, fricosi, care uneori se tem si de propria umbra, dar o ascund -tot societatea cere sa arati ca un om puternic ca sa razbati in lumea asta. Unii oameni incearca sa manipuleze pe ceilalti pentru a-si ascunde propria lor slabiciune. Fura puterea personala a celor din jur si pentru moment se simt bine, dar noaptea nu stiu de ce au cosmaruri. Se izoleaza de lume tot mai mult , se inchid tot mai mult in ei, sinceritatea devine un defect, dar si-ar dori sa poata striga ca sunt de fapt singuri si tristi. Si atunci ca sa isi mascheze tristetea si singuratatea, merg in locuri unde toti cauta sa socializeze, intra in secte suspecte, unde toti iti vor spune ca iti sunt frati si ca te vor sustine mereu. Uneori chiar se comporta ca niste frati pentru tine, iti acorda atentie si ajutor, in timp ce fratele tau nu te aude datorita propriilor probleme. Zugravim in romane o lume perfecta, dar lumea e departe de a fi perfecta. Lumea e nebuna si noi stim asta doar cand ne trezim, poate nici atunci. E mai usor sa ingropam ceea ce stim decat sa ne gandim la ceea ce presupune cu adevarat. Suntem prea absorbiti ca sa ne castigam existenta si nu mai traim. Aceasta e cea mai mare capcana intinsa vreodata de societate. Te inrobeste definitiv prin necesitatea ta de a-ti castiga traiul zilnic. Din acel moment devii obedient pentru ca nu ai de ales, pentru ca toti te preseaza. Nimeni nu iti vrea binele, sau si daca ti-l vrea se datoreaza doar datorita propriului interes. Din pasari libere devenim gaini. Din pacate, aceasta e realitatea. Pe pasari nu le opreste nimic si nimeni sa zboare, sa se inalte tot mai sus, dar gainile nici macar nu-si dau seama ca nu pot zbura, faptul ca cineva le da de mancare le face sa fie supuse, desi ele sunt folosite, sunt instrumente in mainile oamenilor, pana intr-o zi cand vor fi taiate, pentru ca si-au indeplinit scopul. Multi oameni ajung declarati nebuni, pentru ca isi pierd orientarea datorita suferintei, altii nu sunt declarati astfel, dar au iesiri violente, pentru ca acumuleaza tot mai multe frustari. Adevarul e unul singur: esti singur intr-o societate corupta, desi ai iluzia ca ai prieteni care sunt alaturi de tine. Exista si prieteni adevarati, dar in fond, fiecare are drumul lui in viata, si tot solitar ramai.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Cat de trist! cat de dureros este acest adevar!

Diana Slavu spunea...

:) Asa e