luni, 25 iunie 2012
Acum
Acum totul e aici, pot să ating cu mâna ce mai demult nu aveam dar doream. Amintirile trecutului se întorc ,dar nu sub orice forma ci au luat chip. Parcă aş fi într-un cerc vicios care nu se mai termină, ori într-un roller coaster ce mă ameţeşte. Mi-ai dat vestea că vei fi mai aproape de mine decât aş fi visat vreodată şi tot tu acum îmi pari altceva. Eu m-am schimbat, restul au rămas la fel. Nu mă mai entuziasmează ce mă entuziasma, nu mă mai întristează ce mă întrista, nu mai iubesc ce iubeam. Sunt un alt om şi asta mă face să mă îndepărtez de trecut, deşi e atât de aproape. Gândurile mele înspre tine abia acum te-au legat de mine, dar eu sunt o altă Diana.
N-am mai scris de atât de mult timp, tu eşti inspiraţia mea. Am obosit dar in acelaşi timp îmi dai energie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Bună Ziua Diana!
Acum, o postare interesantă! Suntem în deplină transformare, în fiecare "acum" ce îl conştientizăm şi, deşi credem că ne ajunge din urmă Trecutul, Viitorul imediat ne întinde o mână, suficientă, pentru a ne trage din Prezentul permanent. Căci toată Viaţa ne este un "Prezent ... permanent"; ce va fi deja este pentru că tocmai a fost!
~
Cornelius, :)
Re-[Bună Ziua Diana!]
"Acum totul e aici, pot să ating cu mâna ce mai demult nu aveam dar doream." FRUMOS SPUS!
LA STEAUA
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atît de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe cînd nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel cînd al nostru dor
Pieri în noapte-adîncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
(1886, 1 Decembrie)
~
Cornelius, :)
Trimiteți un comentariu