luni, 25 februarie 2013

In alta lume

M-am aşezat cu emoţie si dorinţă de a cunoaşte pe pat lângă ea. Era semiîntuneric şi doar privirea noastră era tot ce conta. Am cautat luminiţa din ochi dar n-am vazut decât absenţa luminii. M-am concentrat pe un punct fix, şi în câteva secunde am pătruns într-o altă lume. Chipul ei se înceţoşa şi devenea din ce în ce mai frumos. Are trăsături de înger, sau de ceva ce nu e lumesc. Ochii ca nişte mărgăritare mari şi bine conturaţi se uita la mine atat de frumos încât nu-mi pot lua privirea. O lumină prinde contur pe faţa ei. Mă aştept să fie galbenă dar e albă. Un alb lăptos, pur, emblematic, care se reflecta în lumină. Ochilor mei nu le vină să creadă. Ceea ce văd e o lumina mare puternică albă. Apare o ceaţă şi chipul ei dispare, dar restul rămâne. Totul e din ce în ce mai incitant. Descopar tot mai multe. Chipul îi dispare şi iarasi apare. O ceaţă placută o învăluie iar trăsăturile ei devin din ce în ce mai fine, mai altfel. Imi vine să-i transmit iubire, iar energia din mine simt cum merge inspre ea. Pe chip îi apare un ochi care dispare foarte rapid. Apoi ochii îi sunt în lacrimi. După deconectare....simteam ca nu mai traiesc în lumea asta, ca sunt într-un corp străin care nu mai reacţionează la fel. Simţeam furnicături în picioare, si parcă nu ma mai ascultau, iar mintea mea zbura. Nu mai eram eu. Sau eram captiva într-un corp.

Un comentariu:

Holy Sinner spunea...

Te felicit pentru idealismul si intensitatea dramatica a emotiilor de care dai dovada.
Sa nu renunti niciodata la scris !