Aici se vor găsi creaţii de-ale mele, scrise sub pseudonimul de Diana Slavu. Primul pas pentru a schimba ceva e cuvantul.
sâmbătă, 23 martie 2013
Lecţie de viaţă
Destinul meu devine şi destinul altora. Cursul vieţii mele se împleteşte cu cel al persoanelor care apar subit în viaţa mea şi nu mai dispar. Pot să-i citesc ca pe o carte deschisă, deşi prefer să n-o fac, să păstrez aparenţele, dramul acela de mister care te face să vrei să afli mai multe, să cercetezi. Eu simt şi parcă aş şti tot doar prin ascultarea vocii mele interioare. E atât de simplu, banal de simplu şi totuşi aproape toţi suntem orbi şi ne bucurăm de asta. Simt lucruri despre persoane care nu pot fi descrise în cuvinte, doar le ştii şi ţi le imaginezi, dar cuvintele nu sunt suficiente pentru a le descrie. Cuvintele sunt moarte, nu generează nimic. M-aş sacrifica pentru oameni, deşi ştiu că ei n-ar face la fel pentru mine, şi asta mă bucură. Vreau să dăruiesc tot ce am mai bun, fără a aştepta ceva în schimb. E mai mult decât divin, să poţi să te pui pe locul 2 şi să nu ceri nimic. Iubesc oamenii, chiar dacă majoritatea au renunţat la iubire, chiar dacă aproape toţi nu au nimic de oferit. Simt că am atât de multă iubire în mine, încât aş putea să ofer necondiţionat, şi fără limită. Iubirea m-a salvat şi tot iubirea m-a adus pe calea aceasta. Am fost lipsită prea mult timp de iubire ca să mai pot să ma reîntorc vreodată în lumea aia întunecată în care majoritatea se află. Aş vrea să strig, să le spun persoanelor pe care le iubesc, ceea ce simt, dar cuvintele îmi rămân blocate şi pot doar să exprim, nu chiar să le rostesc.
O mare putere aduce şi o mare responsabilitate, sau pericol dacă nu e controlată cum trebuie. Trebuie să ai foarte mare grija cum îti gestionezi gândurile şi în ce fel acţionezi. Nimic nu e întâmplător, totul e trecător, dar o urmă rămâne. Ajungi să renaşti la un moment dat, şi totul se sterge cu buretele, dar asta nu înseamnă nimic, pentru că totul va apărea la momentul potrivit.
Ocazii unice în viaţă le ratăm pentru că ne e frică sau aşa simţim, şi totuşi ceea ce facem e bine. Poate nu ne dăm seama pe moment, dar pe urmă vom realiza că e bine ce s-a întamplat, pentru ca noi să ne dezvoltăm personal.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu