Aici se vor găsi creaţii de-ale mele, scrise sub pseudonimul de Diana Slavu. Primul pas pentru a schimba ceva e cuvantul.
joi, 26 decembrie 2013
E bine sa fii bun?
A fi un om bun si a vrea ca toata lumea sa fie fericita, ca totul sa mearga bine in Univers e o dorinta a unora, dar realitatea te face sa renunti uneori la o astfel de dorinta.
Unii o numesc slabiciune, altii virtute, eu nu cred ca are un nume. Bunatatea e totul: virtute pentru unii, slabiciune pentru altii, nu cred ca exista un cuvant special care sa se aplice tuturor. Bunatatea se simte, nu se explica. Bunatatea e rara, e pe cale de disparitie, dar daca o ai, esti privilegiat.
Chiar daca avem intentii bune, observam deseori ca lucrurile nu ies asa cum vrem noi, ca oamenii sunt atat de diferiti, ca fiecare interpreteaza in felul lui, ca au un mod diferit de a vedea lucrurile. Unii vor profita de bunatatea ta, altii vor fi invidiosi sau te vor compatimi; vor incerca sa zica ca esti naiv, prost,etc. Dar in spatele acestor lucruri tu ramai cu ceva , la care nimeni nu are acces: sufletul tau pur.
E mult mai usor sa fii rau, sa profiti, sa minti sa faci pacate decat sa fii bun. Sa fii bun uneori inseamna sa te pui pe tine pe locul doi, sa te lasi calcat in picioare, sa accepti vorbe grele, sa primesti priviri ironice, dar e doar amagire daca tu crezi ca oamenii aceia care sunt rai au ceva de castigat pe termen lung.
Vin momente in viata cand poti alege, cum sa-ti conduci viata. Poti deveni rau foarte usor, e mult mai facil sa renunti la bunatate decat la rautate. In acel moment in care ai ales sa inveti sa fii rau, ca lumea sa nu te mai ia de fraier, vei incepe sa te transformi incet incet. Nu-ti va veni a crede cat de usor ti se va parea si cat de frumoasa poate fi viata. Parca asa ar fi trebuit sa fie de la inceput. Vei vedea doar avantaje, vei avea multi prieteni, oameni care sa te sustina, vor veni oportunitati ocazii, totul datorita atitudinii si puterii tale. Vei avea putere asupra altor oameni, si lumea te va respecta. Unora le va fi chiar frica sa te contrazica sau sa nu iti urmeze sfatul. Discutabil e, oare ce vei face cu acea putere? O vei sti controla?
Sau te va controla ea pe tine? Tu vei fi atat de prins, astfel ca nu vei mai vedea in jurul tau. Vei crede ca totul e perfect ca lumea te admira, ca cei care te critica sunt invidiosi pe tine si ca tu esti atotcunoscator. Te vei bucura de moment de efectele puterii, dar incetul cu incetul, lumea te va parasi. La fel cum se intampla cu regimurile comuniste. Toate se bazeaza pe aceleasi principii. Nici nu iti vei da seama, dar lumea te va vorbi de rau desi in fata iti vor zambi. Prietenii nu vor mai veni cand ii vei chema, nici nu iti vor spune de ce, dar vor gasi mereu o scuza cu zambetul pe buze. Si tu tot nu-ti vei da seama, vei cunoaste alte si alte persoane, pe care le vei prinde la inceput , dar care la un moment dat vor pleca. Vei fi atat de prins in jocul asta, ca vei crede ca au plecat din cauza ca tu ai vrut sa plece, ca oricum tu esti prea bun pentru ei, dar de fapt vor pleca pentru ca nu vor mai suporta sa te porti in felul acela cu ei. La inceput tu nu vei avea curaj sa vorbesti ca un adevarat dictator, ci le vei arata doar avantajele de a fi prieteni cu tine. Pe urma, obisnuindu-te cu ei si vazand ca s-au implicat emotional vei profita. Iti vei permite sa vorbesti aproape oricum, si nu-ti vei da seama ca vei face ceva gresit. Aceasta e capcana puterii (indiferent ca e vorba de bani, de atitudine, de statut) efectul e acelasi: niciodata nu vei sti ce se intampla in jurul tau desi crezi ca nu poti omite nimic, ca tu observi totul.
La un moment dat, daca esti norocos, vei scapa din aceasta capcana. Si atunci cunoscand raul, vei putea aprecia binele. In momentul in care o sa cunosti oameni cu adevarat buni, nu vei mai vrea putere. Vei simti o pace interioara si chiar si iubire.
Atunci vei intelege cu adevarat viata, si de ce bunatatea nu e o slabiciune ci o forta extraordinara care face minuni.
Atunci vei fi cu adevarat liber, si puterea nu te va mai controla. Atunci vei crea, te vei dezvolta in interior ca niciodata.Atunci vei detine cunoasterea absoluta.
Nefericirea acestor oameni e doar nefericirea altor oameni, presiunile venite din partea oamenilor pe care ii iubesc. Nedreptatea din jur, rautatile altor oameni le vei observa la inceput si te va durea, dar cu timpul vei constata ca fericirea ta nu depinde de fericirea celor din jur. Normele sociale nu te pot face fericit, dar nici nefericit daca stii cum sa le integrezi in viata ta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
...cat de interesant! Din pacate, cred ca aici, ajung sa citeasca doar oamenii care incearca zi de zi sa fie mai buni!
Multumesc pentru postare Diana Slavu.
Nu conteaza cine citeste sau cate persoane citesc, conteaza sa scriem despre ce lucrurile in care credem.
Foarte bine spus :) bravo. Face parte din realitate !! Crunta uneori. E o lectie... pt noi toti.
Trimiteți un comentariu