Si gandurile mele zburau din ce in ce mai mult inspre el. Il visam noaptea, ziua, tot timpul. Era o forta necunoscuta care ma aducea mereu la el. Ratiunea nu ma lasa sa ma gandesc, dar deja era creata o legatura invizibila intre noi doi. Acum il vedeam intr-o cu totul alta lumina, mai bun, mai frumos, mai inteligent. Subiectivismul din mine il metamorfoza. Eram asa de prinsa, dar era un sentiment frumos. Imi placea sa-l admir, sa-l ating si mai putin sa-i vorbesc. Ochii lui albastri erau atat de clari si am citit atat de multe in ei...
Eram doar noi doi si il doream. Il doream atat de mult incat am incercat sa ii fac o vraja sa ma trimita departe de acel loc magic. I-am transmis cu toata vointa mea asta in privire, incat chiar ma asteptam sa functioneze.
Aparent nu a functionat, era tot mai legat de mine, cu fiecare clipa ce trecea. Nu m-am mai opus acelei forte magice si am lasat totul in seama lui. Simteam ca plutesc, ca traiesc clipe de vis. Traiam intr-o alta lume, nu mai eram constienta de nimic. Totul era perfect dar in momentul in care sa stiu ca e cu totul al meu, vraja si-a facut efectul. L-a dat atat de tare peste cap, dar el nu stia ce se intampla. Atunci m-am trezit si eu la realitate, am ras si eram fericita. In nicio alta situatie de acest fel, nu as fi putut sa fiu fericita. Acum eram, pentru ca eram constienta de puterile mele. Nu intelegeam cum sau de ce, dar stiam ca au efect. Si in acele minute, s-a schimbat totul. Lui ii venea sa planga de durere si mie imi venea sa sar in sus de fericire pentru ca mi s-a confirmat un lucru. Cu toate acestea, dupa putin timp am simtit durerea lui si m-am intristat. Nu stiam cum sa-l ajut, sa-l fac sa inteleaga ca era vorba de o forta mai mare decat el si ca nu era vina lui.
Am parasit acel loc, dar o bucatica din suflet mi-a ramas la el. Si dupa acest eveniment, ma gandeam chiar mai mult la el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu