vineri, 11 aprilie 2014

Pasiune

Ce e pasiunea? Nu stiu sa o descriu foarte bine, mai degraba o simt. Pasiunea iti amplifica emotiile cand stii ca e interzis sa simti. Ne intalneam intamplator si la inceput nu simteam nimic. Ca si cum ar fi un necunoscut, neatractiv si fara ceva aparte. Dar in momentul in care m-a atins pe brat atunci ceva s-a declansat. In interior si in exterior eram diferita. Imi placea senzatia, simteam cum totul ia foc si parca un curent circula prin mine. As fi vrut sa se repete la nesfarsit aceasta senzatie- atat de greu de obtinut. Candva incercam sa reprim, dar acum simteam ca traiesc. Nu-mi pasa de persoana de langa mine care imi dadea senzatiile acestea, parca as fi vrut sa simt tot mai mult. Incercam sa fug, dar nu puteam, ceva ma tinea acolo, parca o forta invizibila ma lega de maini si de picioare. S-a apropiat de mine, in mijlocul strazii si m-a luat in brate. Eu stateam paralizata si nu puteam sa scot un cuvant, sau sa reactionez. Parca uitasem pana si cum ma cheama. Dar o voce in mintea mea spunea mereu, Indeparteaza-te,- era constiinta. Si atunci s-a dat o lupta in mine. Era asa de dureros si in acelasi timp asa de placut. S-a lipit de mine, ii vedeam doar buzele, si am uitat sa mai respir. Simteam ca as face orice pentru un sarut, dar in acelasi timp vocea din mintea mea nu se oprea. Si cu mare greu, am facut un pas inspre el, l-am strans tare in brate, dar mi-am ascuns fata, ca sa nu ma sarute. Nu stiu ce gandea el, dar eu eram cu un picior in prapastie. Nu mai puteam sa ma dezlipesc de el. Cu cat il strangeam mai tare in brate cu atat il cunosteam mai bine, ii simteam emotiile. Stiam ca ma doreste de mult timp, ca s-a gandit la mine dar abia acum eram sigura. O forta puternica curgea in mine si in el, iar masinile blocurile ce ne inconjurau au disparut pentru noi. Am mers intr-un loc retras, imi doream sa-i vad prezentul si trecutul. Imi placea ideea de a fi considerata o vrajitoare de catre el. Incercam sa-i induc faptul ca fac vraji, dar nu ma credea, doar zambea. Nici eu nu credeam, dar ideea era atragatoare. Am inceput sa ma uit in ochii lui, si el in ai mei si incetul cu incetul ma pierdeam in privire. Am trecut dincolo de ochi si am patruns in suflet. Ochiul era doar o fereastra pentru mine si cu usurinta am intrat inauntru. Spre surprinderea mea am vazut bunatate, suferinta, copilarie. Era ceva ce nu puteam descrie, doar simteam. Il priveam in intimitatea lui si el ma lasa. Vedeam doar lucruri bune iar eu il credeam atat de rau. O emotie puternica m-a cuprins si imi venea sa plang. Parca ii traiam eu povestea vietii lui. M-am oprit pentru ca mi-a spus ca nu mai poate respira si ca simte o durere in piept. Cred ca ii facusem rau, fara sa vreau. Ne-am plimbat prin oras, in ploaie, in Sibiu. Nu stiam orasul, el nu ma stia pe mine si ne completam. M-a luat de mana iar eu nu m-am opus. Parca eram doi copii indragostiti si fericiti. Cand a ajuns langa casa veche care ma astepta, a incercat sa ma sarute, l-am respins cu durere si pe chipul lui am observat suparare. Apoi a mai incercat odata si parca nu mai puteam sa ma impotrivesc. Simteam ca innebunesc si ca mor daca nu-l sarut. Cu cat se apropia mai mult de mine cu atat era intensitatea mai puternica si lanturile care ma prindeau mai grele. Caldura pe care o simteam era innabusitoare iar mintea mea nu mai reactiona. Nu mai puteam gandi, nu mai puteam face nimic, nu mai aveam forta sau cuvinte.S-a oprit foarte aproape de mine si mi-a cerut sa-l sarut. Am refuzat si am dat sa plec, iar atunci m-a prins cu putere si m-a sarutat. Nu mai stiam nimic. Parca as fi fost dependenta de acel sarut iar acum mi-am primit doza. Ne-am sarutat minute in sir, dar oricum pierdusem notiunea timpului. Nu stiu daca au trecut 10 minute sau 20 de minute. Nu mai puteam sa ne dezlipim unu de celalalt. Stomacul imi fremata iar mintea mea era data peste cap. Nu mai stiam cine sunt, ce fac, sau ce caut acolo. Am incercat sa plec dar orele au trecut, iar noi tot prinsi intr-un sarut eram. Intr-un final am plecat, iar semnele "bolii" s-au instalat. Nu mai puteam sa mananc sau sa ma mai concentrez, eram pierduta in timp si spatiu, cu gandul la el.

Niciun comentariu: