M-am indepartat atat de mult de tot,cu exceptia unui "lucru"...Am ajuns departe cu vointa mea,si totusi "departele" ma ocoleste.Mai am inca putin si voi deveni ceea ce ratiunea ma vrea.Mai am putin si voi exploda de fericire si iubire.
Ieri eram acea femeie vesela,nebunatica,credula iar azi ma ingrop in cunostinte,in carti,in vise.Maine voi pasi spre acel "lucru" care ma urmareste si pe care il urmaresc zi si noapte.
Maine e departe.Si totusi cunostintele sunt aproape.Nonsens si totusi ochiul care priveste intelege tot.
Sunt in mijlocul strazii si nu stiu ce drum sa urmez:sens sau contrasens?
Sa merg tot inainte sau sa ma intorc?
As putea sa-mi fac o idee despre ce va urma dar las totul in ceata.E mai palpitant.
Si acum o melodie cu atat de mult sens:P
marți, 28 decembrie 2010
vineri, 17 decembrie 2010
Obisnuinta
Traim in rutina si ne mai intrebam de ce suntem niste oameni "morti", de ce nu ne mai incanta nimic,de ce entuziasmul descreste si tristetea ne caracterizeaza de cele mai multe ori.
Parca suntem prinsi intr-un ciclu care se repeta iar si iar la nesfarsit.Problema e ca suntem chiar dependenti de acest ciclu.Cand esti in zona rutinei te simti comfortabil,crezi ca totul merge bine si continui la nesfarsit, sa faci aceleasi lucruri zilnic.Ca un robot.In momentul in care apare un element necunoscut,reactionezi cu teama ori cu neincredere.Aceasta depaseste zona ta de comfort,presupune curaj,imaginatie dar e foarte necesar ca sa te dezvolti,sa-ti imbogatesti cunostintele.
Pana si corpul tau da inapoi:daca e o provocare mare,incepi sa ai emotii,sa apara tot felul de simptome care sa te traga inapoi.E instinctul de autoconservare. Nu numai corpul tau face acest lucru cu tine ci chiar si alte "corpuri"...
Tendinta oamenilor e de a-i trage pe ceilalti in jos,sau de a-i mentine la linia de plutire. Cand unul incearca sa depaseasca limita,ceilalti reactioneaza negativ.Iti vor spune "Nu vei reusi sa faci asta.Poti face asa sau altfel..." Vor incerca sa te convinga ca esti un simplu om ca ei care nu poate sa-si depaseasca conditia. Si daca ii asculti se simt bine,daca nu, vor face tot posibilul sa te opreasca.
Si acest "fenomen" e al dracului de normal si de natural. Biologic suntem formati sa actionam astfel.
Insa pe langa instincte mai avem si ratiune.Si cu cat trecem mai mult in zona de imcomfort, cu cat depasim mai mult obisnuinta, cu atat mai profesionisti suntem.
Parca suntem prinsi intr-un ciclu care se repeta iar si iar la nesfarsit.Problema e ca suntem chiar dependenti de acest ciclu.Cand esti in zona rutinei te simti comfortabil,crezi ca totul merge bine si continui la nesfarsit, sa faci aceleasi lucruri zilnic.Ca un robot.In momentul in care apare un element necunoscut,reactionezi cu teama ori cu neincredere.Aceasta depaseste zona ta de comfort,presupune curaj,imaginatie dar e foarte necesar ca sa te dezvolti,sa-ti imbogatesti cunostintele.
Pana si corpul tau da inapoi:daca e o provocare mare,incepi sa ai emotii,sa apara tot felul de simptome care sa te traga inapoi.E instinctul de autoconservare. Nu numai corpul tau face acest lucru cu tine ci chiar si alte "corpuri"...
Tendinta oamenilor e de a-i trage pe ceilalti in jos,sau de a-i mentine la linia de plutire. Cand unul incearca sa depaseasca limita,ceilalti reactioneaza negativ.Iti vor spune "Nu vei reusi sa faci asta.Poti face asa sau altfel..." Vor incerca sa te convinga ca esti un simplu om ca ei care nu poate sa-si depaseasca conditia. Si daca ii asculti se simt bine,daca nu, vor face tot posibilul sa te opreasca.
Si acest "fenomen" e al dracului de normal si de natural. Biologic suntem formati sa actionam astfel.
Insa pe langa instincte mai avem si ratiune.Si cu cat trecem mai mult in zona de imcomfort, cu cat depasim mai mult obisnuinta, cu atat mai profesionisti suntem.
miercuri, 20 octombrie 2010
Cum poţi...?
-Cum poţi fi atât de fericită când totul în jurul tău moare?Nu vezi lumea asta ,alcătuita din mizerie si din sâmburi de răutate?Cum treci prin viaţă cu atât de multă nepăsare de parcă ai fi singură in lume,de parcă toţi in jurul tău iţi vor binele?Realitatea e atât de tristă; tu închizi ochii,refuzi să crezi orice îţi zic şi pe deasupra fiecare părticică din tine râde.Chiar şi când plângi tu râzi.Care e secretul tău?
-Fericirea e ceva ce nimeni nu va atinge niciodata.Trăiesc din vise şi speranţe.Probabil şi iluzii.Entuziasmul îmi dă viaţa,iubirea îmi da energie,visele ma propulseaza spre acţiuni periculoase dar frumoase,gândurile mă fac să continui cu zâmbetul pe buze.Ai fost vreodată singură in ploaie,doar tu,ploaia şi strada pustie?
Azi mă plimbam în ploaie şi mă gândeam la ale vieţii drumuri.Simţeam monstrul supărării cum ma înconjoară si pe mine,cum devin din ce in ce mai slabă.Şi îmi doream să mă eliberez ca in copilărie:să plâng.Dar nu puteam.M-am transformat într-o persoană ce nu ştie ce înseamna o lacrimă de tristeţe,ce nu ştie ce e singurătatea.
Placebo-21 Every me & every you
Asculta mai multe audio diverse
-Fericirea e ceva ce nimeni nu va atinge niciodata.Trăiesc din vise şi speranţe.Probabil şi iluzii.Entuziasmul îmi dă viaţa,iubirea îmi da energie,visele ma propulseaza spre acţiuni periculoase dar frumoase,gândurile mă fac să continui cu zâmbetul pe buze.Ai fost vreodată singură in ploaie,doar tu,ploaia şi strada pustie?
Azi mă plimbam în ploaie şi mă gândeam la ale vieţii drumuri.Simţeam monstrul supărării cum ma înconjoară si pe mine,cum devin din ce in ce mai slabă.Şi îmi doream să mă eliberez ca in copilărie:să plâng.Dar nu puteam.M-am transformat într-o persoană ce nu ştie ce înseamna o lacrimă de tristeţe,ce nu ştie ce e singurătatea.
Placebo-21 Every me & every you
Asculta mai multe audio diverse
sâmbătă, 16 octombrie 2010
De ce?
Sentimente si entuziasm.Merita o clipa de fericire pentru o lunga ora de agonie si suferinta? Iubesc un vis,un ideal,o infatisare in mintea mea sau iubesc un simplu baiat?
Exista iubirea?Cateva ore petrecute impreuna pot pecetlui inima noastra pe veci?
De unde vine aceasta iubire,care imi va aduce doar nefericire sau bucuria suprema?Cale de mijloc nu exista.
Si totusi de ce sufletul meu pana l-a cunoscut pe el era gol si rece?
Exista iubirea?Cateva ore petrecute impreuna pot pecetlui inima noastra pe veci?
De unde vine aceasta iubire,care imi va aduce doar nefericire sau bucuria suprema?Cale de mijloc nu exista.
Si totusi de ce sufletul meu pana l-a cunoscut pe el era gol si rece?
duminică, 10 octombrie 2010
O piatră
Arunci o piatră în mijlocul lacului,o vezi cum dispare spre adânc,iar apoi poate îţi dai seama că e preţioasă şi o vrei înapoi,sau poate doar vrei să o arunci în alt loc.Cum să o mai scoţi de acolo,când printre miile de pietre ţi-e greu să o mai recunoşti?Cum să o pescuieşti când stă şi tace?M-aş arunca în lac,să o găsesc,de n-aş şti că e în zadar.Aş dormi la marginea lacului de n-ar fi o iluzie.
Ştiu că totul e în van,că soarele nu e azi aşa de luminos cum pare,că totul are un sens si o raţiune.Şi totuşi noi toţi suntem o contradicţie şi un absurd.
Ştiu că totul e în van,că soarele nu e azi aşa de luminos cum pare,că totul are un sens si o raţiune.Şi totuşi noi toţi suntem o contradicţie şi un absurd.
vineri, 8 octombrie 2010
Cum scapam de stres?
Stresul poate fi prevenit si chiar diminuat,fiind foarte recomandabil sa eviti cat poti factorii de stres.
In primul rand,organismul tau reactioneaza negativ la acesta,iar cel mai afectat este creierul.
Iti scade puterea de concentrare,apar semne vizibile imediat,sau in timp:cearcane,riduri,ten palid,si ce e mai grav,imbatranesti mult mai repede.La fiecare,stresul se manifesteaza diferit.Unele persoana mananca in exces si se ingrasa,altele slabesc foarte mult,le scade pofta de mancare,sunt agitate,le este somn tot timpul..etc..
O data ce ti-ai dat seama ca problemele te coplesesc,ca ai senzatia ca nu mai esti in stare de nimic,ca timpul fuge pe langa tine,ca te doare capul aparent fara motiv,inseamna ca stresul deja s-a instalat.
Cel mai important remediu e exercitiul.Trebuie sa te obisnuiesti cu situatiile care iti genereaza o stare mai rea,si sa inveti sa le depasesti.Cu timpul tot mai multe responsabilitati vei avea,si daca psihic cedezi,vei ajunge o victima a sortii.
Daca ti se pare ca un lucru atarna prea greu pe umerii tai,gandeste-te ca exista ceva si mai apasator.Daca crezi ca muncesti prea mult,aminteste-ti cat munceai cu cativa ani inainte.
Apoi trebuie sa stim ca noi suntem o suma de contradictii si emotii,pe care trebuie sa le stapanim si sa le coordonam foarte bine.Nu lasa emotiile sa te domine.Daca relatia ta amoroasa nu merge prea bine,nu iti concentra toata energia pe chestia asta.Vei pierde foarte mult.Daca seful sau parintii te agaseaza,ignora si asculta,nu te baga in polemici interminabile.Vei ajunge doar sa iti faci rau si poate te vei alege si cu o concediere:P.
Mai e o problema,cand nu ai incredere in tine.Toate actiunile tale vor fi lipsite de ratiune si vei indeparta lumea de langa tine,ceea ce te va face sa te consumi in interior.Gandeste pozitiv in legatura cu tine insuti,si ceilalti vor gandi la fel.
Oamenii sunt de diferite temperamente.Cei melancolici sunt cei mai dezavantajati.Mereu isi creeaza o serie de ipoteze in minte in legatura cu orice,si analizeaza fiecare element pana la epuizare.Aceasta te consuma.Iti fura energia.Exerseaza sa nu mai fii influentat de gandire si de emotii foarte mult.
Un alt factor de stres,cel mai important pot fi banii.In Romania majoritatea persoanele nu pot sa traiasca decent datorita lipsei acestora.Si e ceva normal.Ceea ce nu e normal,e importanta prea mare acordata lor.Incearca sa iti administrezi cat mai bine sursele financiare,nu consuma prea mult,si nu iti axa gandirea doar pe acest lucru.
Atunci cand ai o problema,fii calm,gandeste-te la starea de fapt,analizeaz-o,scrie pe o hartie toate solutiile,fa o balanta cu dezavantaje si avantaje si vezi unde inclina balanta.Pe urma ia o hotarare.O data luata hotararea nu da inapoi.Niciodata.
Si ca o concluzie,factorii de stres pot fi nenumarati.Daca stim sa trecem peste,sau sa prevenim stresul,am rezolvat o parte din problemele noastre.
In primul rand,organismul tau reactioneaza negativ la acesta,iar cel mai afectat este creierul.
Iti scade puterea de concentrare,apar semne vizibile imediat,sau in timp:cearcane,riduri,ten palid,si ce e mai grav,imbatranesti mult mai repede.La fiecare,stresul se manifesteaza diferit.Unele persoana mananca in exces si se ingrasa,altele slabesc foarte mult,le scade pofta de mancare,sunt agitate,le este somn tot timpul..etc..
O data ce ti-ai dat seama ca problemele te coplesesc,ca ai senzatia ca nu mai esti in stare de nimic,ca timpul fuge pe langa tine,ca te doare capul aparent fara motiv,inseamna ca stresul deja s-a instalat.
Cel mai important remediu e exercitiul.Trebuie sa te obisnuiesti cu situatiile care iti genereaza o stare mai rea,si sa inveti sa le depasesti.Cu timpul tot mai multe responsabilitati vei avea,si daca psihic cedezi,vei ajunge o victima a sortii.
Daca ti se pare ca un lucru atarna prea greu pe umerii tai,gandeste-te ca exista ceva si mai apasator.Daca crezi ca muncesti prea mult,aminteste-ti cat munceai cu cativa ani inainte.
Apoi trebuie sa stim ca noi suntem o suma de contradictii si emotii,pe care trebuie sa le stapanim si sa le coordonam foarte bine.Nu lasa emotiile sa te domine.Daca relatia ta amoroasa nu merge prea bine,nu iti concentra toata energia pe chestia asta.Vei pierde foarte mult.Daca seful sau parintii te agaseaza,ignora si asculta,nu te baga in polemici interminabile.Vei ajunge doar sa iti faci rau si poate te vei alege si cu o concediere:P.
Mai e o problema,cand nu ai incredere in tine.Toate actiunile tale vor fi lipsite de ratiune si vei indeparta lumea de langa tine,ceea ce te va face sa te consumi in interior.Gandeste pozitiv in legatura cu tine insuti,si ceilalti vor gandi la fel.
Oamenii sunt de diferite temperamente.Cei melancolici sunt cei mai dezavantajati.Mereu isi creeaza o serie de ipoteze in minte in legatura cu orice,si analizeaza fiecare element pana la epuizare.Aceasta te consuma.Iti fura energia.Exerseaza sa nu mai fii influentat de gandire si de emotii foarte mult.
Un alt factor de stres,cel mai important pot fi banii.In Romania majoritatea persoanele nu pot sa traiasca decent datorita lipsei acestora.Si e ceva normal.Ceea ce nu e normal,e importanta prea mare acordata lor.Incearca sa iti administrezi cat mai bine sursele financiare,nu consuma prea mult,si nu iti axa gandirea doar pe acest lucru.
Atunci cand ai o problema,fii calm,gandeste-te la starea de fapt,analizeaz-o,scrie pe o hartie toate solutiile,fa o balanta cu dezavantaje si avantaje si vezi unde inclina balanta.Pe urma ia o hotarare.O data luata hotararea nu da inapoi.Niciodata.
Si ca o concluzie,factorii de stres pot fi nenumarati.Daca stim sa trecem peste,sau sa prevenim stresul,am rezolvat o parte din problemele noastre.
sâmbătă, 2 octombrie 2010
Numai in tine
"- Luli, de unde stii tu cand iti ascund ceva? Luli ofta adanc.
- Cum sa nu stiu cand traiesc numai in tine?"
(LORELEI - Ionel Teodeoreanu)
"- Dragutule, dragutule, atunci de ce nu esti deschis cu mine? De ce te temi de mine? De ce nu-mi spui drept? De ce fugi? De ce te ascunzi?
- Stiu eu, Luli? Omul e un tesut de contradictii si absurd.
- Si cand iubeste?
- Mai ales."
Cuvintele in plus sunt de prisos.
- Cum sa nu stiu cand traiesc numai in tine?"
(LORELEI - Ionel Teodeoreanu)
"- Dragutule, dragutule, atunci de ce nu esti deschis cu mine? De ce te temi de mine? De ce nu-mi spui drept? De ce fugi? De ce te ascunzi?
- Stiu eu, Luli? Omul e un tesut de contradictii si absurd.
- Si cand iubeste?
- Mai ales."
Cuvintele in plus sunt de prisos.
vineri, 1 octombrie 2010
E ceata si frig
Ma ridic din pat,ma sterg la ochi si privesc pe fereastra.E ceata.Si frig.Am un gol in minte,ma chinui sa gandesc,sa analizez logic situatia dar nu pot.Vad ceva in bezna,o lumina undeva departe si totusi imi feresc privirea.Prefer valul de pe ochi,pe care l-am avut mereu.Am si un val pe suflet,pe care mi l-a aruncat El acum mult timp,si inca a ramas acolo.De fapt nici nu stiu;cine e EL?E un vis?O amintire?O nevoie?O nebunie?Imi tulbura mintea si gandirea si imi place.[enorm de mult]
Ma plimb prin camera,si decid ca e timpul sa plec.Ce drum sa aleg?Il voi alege pe cel mai lin,mai curat,mai frumos sau pe cel plin de gropi,de mizerie si intuneric?E dureros.Mereu viata a ales pentru mine si stiu ca eu sunt de vina,e responsabilitatea mea.Parca toate greutatile lumii atarna pe umerii mei acum ca trebuie sa aleg drumul.Dar l-am ales deja si totusi inca nu-l identific.Sunt slaba din cauza ratiunii,nu a inimii.Urmez ratiunea si imi tradez inima.Am tradat-o de atatea ori,acum e nervoasa.Am palpitatii,iau foc,ma zbat si tot e cum vreau eu,nu cum doreste ea.E o lupta continua.Uneori o mai eliberez din captivitate si atunci isi face de cap.Apoi revine la normal.
Si uite ca m-am hotarat:nu voi alege niciun drum,voi zbura deasupra lor,ca o pana in vant,ca o pasare libera de orice grija.Voi zbura prin viata si prin ganduri,prin ei si prin mine.
Ma plimb prin camera,si decid ca e timpul sa plec.Ce drum sa aleg?Il voi alege pe cel mai lin,mai curat,mai frumos sau pe cel plin de gropi,de mizerie si intuneric?E dureros.Mereu viata a ales pentru mine si stiu ca eu sunt de vina,e responsabilitatea mea.Parca toate greutatile lumii atarna pe umerii mei acum ca trebuie sa aleg drumul.Dar l-am ales deja si totusi inca nu-l identific.Sunt slaba din cauza ratiunii,nu a inimii.Urmez ratiunea si imi tradez inima.Am tradat-o de atatea ori,acum e nervoasa.Am palpitatii,iau foc,ma zbat si tot e cum vreau eu,nu cum doreste ea.E o lupta continua.Uneori o mai eliberez din captivitate si atunci isi face de cap.Apoi revine la normal.
Si uite ca m-am hotarat:nu voi alege niciun drum,voi zbura deasupra lor,ca o pana in vant,ca o pasare libera de orice grija.Voi zbura prin viata si prin ganduri,prin ei si prin mine.
duminică, 19 septembrie 2010
Totul e artificial
Din pacate traim intr-o societate care ne vrea artificiali.Cei de sus vor copii,imitatii de oameni,dar nici intr-un caz individualitati umane.
De cand esti mic,esti prelungirea parintilor tai.Ei decid pentru tine,pentru ca te considera prea nestiutor de a sti ce inclinatii ai,ce pasiuni,ce talente.Cei mai multi parinti chiar te vor convinge de faptul ca nu poti face ceea ce iti doresti,ca trebuie sa ceri sfatul altora si ...asa navigand in ceata,poate poate vei avea si tu un salar din care sa traiesti.Tu stii doar ca trebuie sa fii supus,sa muncesti pentru altii,si sa nu-i contrazici pe cei mai mari.Total gresit.
La scoala,daca te gandesti ca ai scapat,te inseli.Invatatoarea,profesorul te vor indopa cu informatii si reguli dar nu te vor invata niciodata cum sa te descurci in viata reala.O sa stii atat de multa teorie dar nu-ti vor da un manual de instructiuni pentru acea teorie.Pe deasupra,iti vor implementa ideea ca esti mediocru,ca trebuie sa urmezi turma si ca exista putine sanse ca tu sa te afirmi.Nici nu cred ca ar dori asta,din moment ce ei si-au ratat viata majoritatea dintre ei...
In liceu niciun profesor nu te ajuta sa afli ce iti place,daca ai putea face perfomanta intr-un anumit domeniu.Nu ii intereseaza viitorul tau,daca mergi pe un drum in care cel mult poti fi mediocru,sau te indrepti spre ceea ce te va face sa avansezi.
Cand am zis ca vreau sa urmez Dreptul,pentru prima data in viata toata lumea a reactionat negativ.Nu am primit nici macar o incurajare.Pentru ei era o rebeliune din partea mea,avand in vedere ca toata viata am facut si am zis ca imi place ce le placea parintilor mei.Am urmat profilul de Biologie Chimie in liceu,dar nu aveam nicio tragere de inima sa citesc,mai ales sa invat ceva in domeniul acesta.Ar fi trebuit sa urmez Medicina din punctul celorlalti de vedere pentru ca e o meserie nobila,salar bun(nici macar satisfactia de salar mare n-o mai ai in Romania:)), si multe alte avantaje.
Fiind singura din clasa care am zis ca vreau sa merg la Facultatea de Drept,toti m-au privit sceptici si cu neincredere.Niciunul nu m-a intrebat ce citesc,ce mi-ar place sa fac in viitor,dar au avut grija sa imi zica ca nu voi reusi niciodata.
Am avut curaj sa imi urmez glasul interior,si chiar in ziua de azi,mai exista guri care sa zica in locul meu,ca nu voi putea face fatza..
Lumea te vrea handicapat.
Iar in privinta sentimentelor,sunt convinsa ca toti avem sentimente,dar fiecare le mascheaza.Daca toti ar fi naturali atunci totul ar merge de la sine.Nu ar trebui sa te prefaci cand esti trist,lumea nu te-ar judeca.Da,stiu ca noi spre deosebire de animale avem ratiune,dar mai avem ceva in plus:sentimente de toate felurile.
Dar intr-o lume in care e nevoie sa fii artificial pentru ca altfel,lumea ar profita de tine,te-ar judeca sau te-ar santaja,nu ai cum sa nu minti,sa nu razi cand inima ti-e rupta in doua,sa nu fii trist cand nu ai nicio suparare.
Imaginati-va urmatoarele situatii:un coleg iti spune ca a avut un esec si tu razi,o prietena te intreaba daca e grasa si tu ii zici:Da esti supraponderala,si multe alte exemple.
De cand esti mic,esti prelungirea parintilor tai.Ei decid pentru tine,pentru ca te considera prea nestiutor de a sti ce inclinatii ai,ce pasiuni,ce talente.Cei mai multi parinti chiar te vor convinge de faptul ca nu poti face ceea ce iti doresti,ca trebuie sa ceri sfatul altora si ...asa navigand in ceata,poate poate vei avea si tu un salar din care sa traiesti.Tu stii doar ca trebuie sa fii supus,sa muncesti pentru altii,si sa nu-i contrazici pe cei mai mari.Total gresit.
La scoala,daca te gandesti ca ai scapat,te inseli.Invatatoarea,profesorul te vor indopa cu informatii si reguli dar nu te vor invata niciodata cum sa te descurci in viata reala.O sa stii atat de multa teorie dar nu-ti vor da un manual de instructiuni pentru acea teorie.Pe deasupra,iti vor implementa ideea ca esti mediocru,ca trebuie sa urmezi turma si ca exista putine sanse ca tu sa te afirmi.Nici nu cred ca ar dori asta,din moment ce ei si-au ratat viata majoritatea dintre ei...
In liceu niciun profesor nu te ajuta sa afli ce iti place,daca ai putea face perfomanta intr-un anumit domeniu.Nu ii intereseaza viitorul tau,daca mergi pe un drum in care cel mult poti fi mediocru,sau te indrepti spre ceea ce te va face sa avansezi.
Cand am zis ca vreau sa urmez Dreptul,pentru prima data in viata toata lumea a reactionat negativ.Nu am primit nici macar o incurajare.Pentru ei era o rebeliune din partea mea,avand in vedere ca toata viata am facut si am zis ca imi place ce le placea parintilor mei.Am urmat profilul de Biologie Chimie in liceu,dar nu aveam nicio tragere de inima sa citesc,mai ales sa invat ceva in domeniul acesta.Ar fi trebuit sa urmez Medicina din punctul celorlalti de vedere pentru ca e o meserie nobila,salar bun(nici macar satisfactia de salar mare n-o mai ai in Romania:)), si multe alte avantaje.
Fiind singura din clasa care am zis ca vreau sa merg la Facultatea de Drept,toti m-au privit sceptici si cu neincredere.Niciunul nu m-a intrebat ce citesc,ce mi-ar place sa fac in viitor,dar au avut grija sa imi zica ca nu voi reusi niciodata.
Am avut curaj sa imi urmez glasul interior,si chiar in ziua de azi,mai exista guri care sa zica in locul meu,ca nu voi putea face fatza..
Lumea te vrea handicapat.
Iar in privinta sentimentelor,sunt convinsa ca toti avem sentimente,dar fiecare le mascheaza.Daca toti ar fi naturali atunci totul ar merge de la sine.Nu ar trebui sa te prefaci cand esti trist,lumea nu te-ar judeca.Da,stiu ca noi spre deosebire de animale avem ratiune,dar mai avem ceva in plus:sentimente de toate felurile.
Dar intr-o lume in care e nevoie sa fii artificial pentru ca altfel,lumea ar profita de tine,te-ar judeca sau te-ar santaja,nu ai cum sa nu minti,sa nu razi cand inima ti-e rupta in doua,sa nu fii trist cand nu ai nicio suparare.
Imaginati-va urmatoarele situatii:un coleg iti spune ca a avut un esec si tu razi,o prietena te intreaba daca e grasa si tu ii zici:Da esti supraponderala,si multe alte exemple.
marți, 14 septembrie 2010
Destin gresit
Astept in gara,inca nici eu nu stiu exact ce, dar am o vaga impresie.Acest loc,de fiecare data,imi da senzatii diferite si mereu la extreme.Niciodata intre limite.
Azi, se aproprie o fetita cu ochi de un albastru tulburator,incat ma puteam oglindi in ei.Are parul cret,blond si ma duce cu gandul la o fetita care se va transforma in 10 ani intr-o femeie deosebit de frumoasa.E imbracata intr-o rochita alba,curata si cu paiete negre.Nu stiu exact de ce mi-a atras atentia,de ce o studiez in detaliu si de ce ma impresioneaza.
Vine incet inspre mine,imi zambeste si memoria mea ma duce pe un fagas cunoscut.Am mai vazut-o azi undeva....Oare unde?E foarte greu sa-mi dau seama datorita elegantei sale,dar intr-un final imi amintesc.
Ora 12 dupa-masa,cafeaua nu mai soseste dar in schimb o mana intinsa plina de matanii si o iconita legata de aceasta imi cerseste bani si mila.Ridic privirea si vad 2 ochi tristi albastri,un ten masliniu dar totusi ingrijit,si un par ciufulit si murdar.
Era aceeasi fetita,doar ca in alta ipostaza,parca in alta viata.Nu parea un copil de tigan,dar totusi cersea.Avea o anumita eleganta si frumusete mascata,ceea ce m-a facut sa o refuz.
N-am putut sa ii ofer nimic,eram blocata,dar simteam ca saracia si frumusetea ei sunt in antiteza.
Avea o voce umila,prefacuta,fortata de a face ceva ce nu-si doreste.Mi-au dat lacrimile si totusi stateam cu mana pe geanta fara sa fac nimic.....
Azi,in gara am revazut-o.Era plina de veselia,aranjata ca o mica printesa,stralucitoare,alaturi de o femeie slaba,urata,negricioasa si totusi inconjurata de 3 copii de varste apropriate exagerat de frumosi.Toti erau blonzi si cu ochi albastri.Fetita de care ziceam parea sa fie sora lor mai mare,dar doamna din descriere nu se incadra in acest cadru.
Poate sa fie soarta atat de cruda pentru acesti copii incat sa fie obligati de mici sa se indrepte pe un drum plin de gropi si capcane?Nu stiu daca era mama lor,dar stiu ca acei copii nu par sa aiba destinul acesta.Si totusi nu pot face nimic sau cel putin nu am facut.
Azi, se aproprie o fetita cu ochi de un albastru tulburator,incat ma puteam oglindi in ei.Are parul cret,blond si ma duce cu gandul la o fetita care se va transforma in 10 ani intr-o femeie deosebit de frumoasa.E imbracata intr-o rochita alba,curata si cu paiete negre.Nu stiu exact de ce mi-a atras atentia,de ce o studiez in detaliu si de ce ma impresioneaza.
Vine incet inspre mine,imi zambeste si memoria mea ma duce pe un fagas cunoscut.Am mai vazut-o azi undeva....Oare unde?E foarte greu sa-mi dau seama datorita elegantei sale,dar intr-un final imi amintesc.
Ora 12 dupa-masa,cafeaua nu mai soseste dar in schimb o mana intinsa plina de matanii si o iconita legata de aceasta imi cerseste bani si mila.Ridic privirea si vad 2 ochi tristi albastri,un ten masliniu dar totusi ingrijit,si un par ciufulit si murdar.
Era aceeasi fetita,doar ca in alta ipostaza,parca in alta viata.Nu parea un copil de tigan,dar totusi cersea.Avea o anumita eleganta si frumusete mascata,ceea ce m-a facut sa o refuz.
N-am putut sa ii ofer nimic,eram blocata,dar simteam ca saracia si frumusetea ei sunt in antiteza.
Avea o voce umila,prefacuta,fortata de a face ceva ce nu-si doreste.Mi-au dat lacrimile si totusi stateam cu mana pe geanta fara sa fac nimic.....
Azi,in gara am revazut-o.Era plina de veselia,aranjata ca o mica printesa,stralucitoare,alaturi de o femeie slaba,urata,negricioasa si totusi inconjurata de 3 copii de varste apropriate exagerat de frumosi.Toti erau blonzi si cu ochi albastri.Fetita de care ziceam parea sa fie sora lor mai mare,dar doamna din descriere nu se incadra in acest cadru.
Poate sa fie soarta atat de cruda pentru acesti copii incat sa fie obligati de mici sa se indrepte pe un drum plin de gropi si capcane?Nu stiu daca era mama lor,dar stiu ca acei copii nu par sa aiba destinul acesta.Si totusi nu pot face nimic sau cel putin nu am facut.
miercuri, 18 august 2010
Extaz
Parca plutesc si totul in jurul meu se invarte intr-un ritm ametitor,doar eu sunt de un calm nemasurabil.Pana si fricile,agonia,tristetea,dorinta toate au disparut.
Vorbesc si totusi parca o fac automat,nu aud,nu vad,nu simt.Am o vaga impresie doar si raspund dupa cum cred eu.Imi dau seama ca e ceva cu mine,isi dau seama si ei si totusi parca acum ma simt bine.Ma simt euforica,ma simt in alta viata:fara griji,fara suspans,fara durere.Doar eu.Si e periculos,al naibii de primejdios.O masina era sa ma trezeasca din starea aceasta,pe un barbat l-am calcat din greseala si totusi prefer sa fiu asa visatoare,cum sunt acum.E un comfort psihic,aveam nevoie de el.Si-l recomand in momentele de criza.Sa poti sa te simti in extaz,fericit,cand nimic nu e roz in jurul tau,cand probleme atarna pe umarul tau,e o realizare sau e un semn ca ai innebunit:)).Prefer sa cred ca am innebunit pentru o clipa si ca nu-mi mai pasa de nimic,decat sa ma simt cum ar trebui sa ma simt acum.Imi imaginez ca sunt in largul marii si inot.Simt apa rece si e asa de bine.Acum ma duc pe plaja,ma ascund in nisip si beau o bere rece.Stiu,nu-i sta frumos unei domnisoare sa bea bere,dar nu-mi pasa.Nu ma simt domnisoara,nici macar femeie.Ma simt un spirit,ce alearga nestingherit prin multime.
E atat de bine-venita starea asta,din nimic sa creezi un "orgasm" ce tine ore intregi.E o alchimie:furia a devenit liniste ,frustarea incredere in mine si in orice,tristetea euforie,ura iubire si frica acum e o stare de depasire a limitelor.Simt ca nimic nu ma poate atinge si in acele ore nimic nu m-a atins.
Asculta mai multe audio Muzica
Vorbesc si totusi parca o fac automat,nu aud,nu vad,nu simt.Am o vaga impresie doar si raspund dupa cum cred eu.Imi dau seama ca e ceva cu mine,isi dau seama si ei si totusi parca acum ma simt bine.Ma simt euforica,ma simt in alta viata:fara griji,fara suspans,fara durere.Doar eu.Si e periculos,al naibii de primejdios.O masina era sa ma trezeasca din starea aceasta,pe un barbat l-am calcat din greseala si totusi prefer sa fiu asa visatoare,cum sunt acum.E un comfort psihic,aveam nevoie de el.Si-l recomand in momentele de criza.Sa poti sa te simti in extaz,fericit,cand nimic nu e roz in jurul tau,cand probleme atarna pe umarul tau,e o realizare sau e un semn ca ai innebunit:)).Prefer sa cred ca am innebunit pentru o clipa si ca nu-mi mai pasa de nimic,decat sa ma simt cum ar trebui sa ma simt acum.Imi imaginez ca sunt in largul marii si inot.Simt apa rece si e asa de bine.Acum ma duc pe plaja,ma ascund in nisip si beau o bere rece.Stiu,nu-i sta frumos unei domnisoare sa bea bere,dar nu-mi pasa.Nu ma simt domnisoara,nici macar femeie.Ma simt un spirit,ce alearga nestingherit prin multime.
E atat de bine-venita starea asta,din nimic sa creezi un "orgasm" ce tine ore intregi.E o alchimie:furia a devenit liniste ,frustarea incredere in mine si in orice,tristetea euforie,ura iubire si frica acum e o stare de depasire a limitelor.Simt ca nimic nu ma poate atinge si in acele ore nimic nu m-a atins.
Asculta mai multe audio Muzica
sâmbătă, 14 august 2010
Ganduri...doar ganduri
E un sentiment ciudat si distrugator in acelasi timp.Nu ma recunosc,nu ma inteleg,dar stiu ca abia acum am ajuns sa percep ce e dincolo de exteriorul celor aflati in situatia mea.Pentru mine e un sentiment nou.Nu e gelozie,nu e iubire,nu e invidie,nu e nimic ce poate fi descris.Si totusi exista.Imi marcheaza gandurile,imi taie simturile,imi tulbura visele.Exista doar de cateva ore si deja simt ca-l traiesc de ani intregi.Oare sa o numesc posesivitate?Atat de strain imi este acest termen,pentru ca niciodata n-am fost in situatia de a simti ca posed un lucru.Mereu lasam lucrurile la voia intamplarii,fara a simti ca am vreun drept asupra cuiva.Si era atat de frumos,nimic nu ma tulbura,nimic nu ma ingrijora.Stiu ca e trecator,maine voi uita ce simt azi,dar azi ma macina.Nu suport gandul sa stiu ca e langa cea mai buna prietena.E o frica inexplicabila.El e cel mai bun prieten,ea cea mai buna prietena.Si totusi in ecuatia asta nu ar trebui sa exista frica,sau posesivitate.E cel mai bun prieten si asa va ramane mereu.Nu e loc in mintea mea pentru atractie,iubire sau altceva.Si totusi gandul de a fi doar ei doi impreuna,la o cafea imi innegreste gandirea.Fata de ea,sentimentele mele au ramas aceleasi.Fata de el,e ceva ciudat:furie,frica,un amalgam de sentimente pe care nu le-am mai avut,nici macar nu le stiu denumirea.
Probabil ca e bine,pentru ca acum pot sa inteleg si eu pe prietenii mei care erau in aceeasi situatie ca mine acum.
Azi simt nevoia sa ascult U2,formatia preferata a dentistului meu.:)
Asculta mai multe audio Muzica
Probabil ca e bine,pentru ca acum pot sa inteleg si eu pe prietenii mei care erau in aceeasi situatie ca mine acum.
Azi simt nevoia sa ascult U2,formatia preferata a dentistului meu.:)
Asculta mai multe audio Muzica
joi, 12 august 2010
Ce sa aleg camin sau chirie?Avantaje camin
Si pentru v-am prezentat dezavantajele de a sta in camin,acum am sa va recomand cu caldura,daca sunteti studenti,sa alegeti si varianta camin,macar un semestru.Parerea mea e altfel nu esti cu adevarat student...
La inceput mi-a fost foarte greu sa ma decid.Afland ca am primit un loc in camin,-sincer nu ma asteptam,de aceea imi inchiriasem deja o camera in Marasti-,eram atat de nehotarata incat le-am pastrat pe amandoua timp de o luna ca sa ma decid.In aceeasi situatie era si colega de camera dar ea s-a hotarat mai repede:)).Am auzit si eu multe povesti despre camine,care nu erau deloc adevarate si care pana la urma nu m-au influentat.
In primul rand,ai ocazia sa cunosti o gramada de persoane,sa-ti faci prieteni.Ai sansa de a te ajuta,la nevoie,pentru ca in camin ai multe variante.Daca la 3 noaptea ai nevoie ceva,ai la cine apela.
Apoi,daca ai colegi de camera care invata de zor,esti si tu stimulat.Eu,cel putin,am avut performante mult mai mari decat atunci cand stateam singura.Sala de lectura sta la dispozitia ta zi si noapte,doar vointa sa ai.Ai si avantajul de a avea surse de informatii in timp util,in cazul in care nu stii ceva.Nu trebuie sa mai dai telefon Maricicai din capatul Clujului si poate ai si norocul sa o gasesti ocupata.
Caminele de obicei sunt situate foarte aproape de facultate,de cluburi,de tot ce ai nevoie.Economisesti niste bani,neplatind taxy all day.
Daca ai nevoie si de distractie din cand in cand,nu gasesti in camin de fete(cred ca fetele sunt mai retinute din acest punct de vedere)dar gasesti in caminul vecin,la baieti sau ai varianta de a merge pe Piezisa la o bere,asta daca chiar te plictisesti.
O sa te simti obosit la sfarsitul zilei,pentru ca mereu ai ceva de facut,niciodata nu ai timp sa te plictisesti,dar daca esti destul de obisnuit cu zgomotul,poti trage un pui de somn dupa-masa -metoda mea si a Deliei.:d Sper sa nu va injure colegii de camera:)
Bineinteles ca vor fi adepti ai solitudinii(pardon ai chiriei),care vor spune "Poi cu intimitatea cum ramane? Cum pot sa invat daca toata ziua e tura-vura prin camera? Daca nu ma inteleg cu colegii de camera?"
Eu le raspund asa:"Frate,cat timp esti student cred ca mai multa nevoie ai de a-ti dezvolta capacitatile de a socializa,de a te integra intr-un colectiv,de a comunica,de a-ti lega prietenii pe viata decat de a sta singur,pentru ca intr-un fel sau altul,singur vei sta pe urma toata viata.O sa ai vreme de intimitate cand te vei casatori,de te vei satura."
"De invatat,cred ca e imposibil oriunde,daca cauti motive de a nu face asta.Intradevar in camera e galagie,dar cine a spus ca trebuie sa inveti in camera?Sala de lectura iti ofera,mai mult decat un loc de a invata si e deschisa non-stop.Oare de ce vin cei care stau in apartamente la BCU sa invete?"
"Daca esti un inadaptat social,iti spun eu sigur ca nu ai ce cauta in camin.Nimeni nu-ti va accepta pretentiile.In camin toti suntem egali.Daca mama ta te-a rasfatat prea mult,o sa te desrasfatam(nu cred ca exista cuvantul!)noi.Dar daca esti un om normal,simplu nu trebuie sa-ti faci probleme de genu.Te impui putin la inceput,iar pe urma nu mai ai probleme,doar daca le cauti."
Iar acum,va doresc sa va distrati din plin,oriunde ati locui.!;)
O singura mentiune:cel mai mare dezavantaj nu e sa stai in chirie,ci sa stai cu parintii:)).Da stiu..o sa sariti pe mine...dar despre asta am sa scriu data viitoare.
Asculta mai multe audio Muzica
La inceput mi-a fost foarte greu sa ma decid.Afland ca am primit un loc in camin,-sincer nu ma asteptam,de aceea imi inchiriasem deja o camera in Marasti-,eram atat de nehotarata incat le-am pastrat pe amandoua timp de o luna ca sa ma decid.In aceeasi situatie era si colega de camera dar ea s-a hotarat mai repede:)).Am auzit si eu multe povesti despre camine,care nu erau deloc adevarate si care pana la urma nu m-au influentat.
In primul rand,ai ocazia sa cunosti o gramada de persoane,sa-ti faci prieteni.Ai sansa de a te ajuta,la nevoie,pentru ca in camin ai multe variante.Daca la 3 noaptea ai nevoie ceva,ai la cine apela.
Apoi,daca ai colegi de camera care invata de zor,esti si tu stimulat.Eu,cel putin,am avut performante mult mai mari decat atunci cand stateam singura.Sala de lectura sta la dispozitia ta zi si noapte,doar vointa sa ai.Ai si avantajul de a avea surse de informatii in timp util,in cazul in care nu stii ceva.Nu trebuie sa mai dai telefon Maricicai din capatul Clujului si poate ai si norocul sa o gasesti ocupata.
Caminele de obicei sunt situate foarte aproape de facultate,de cluburi,de tot ce ai nevoie.Economisesti niste bani,neplatind taxy all day.
Daca ai nevoie si de distractie din cand in cand,nu gasesti in camin de fete(cred ca fetele sunt mai retinute din acest punct de vedere)dar gasesti in caminul vecin,la baieti sau ai varianta de a merge pe Piezisa la o bere,asta daca chiar te plictisesti.
O sa te simti obosit la sfarsitul zilei,pentru ca mereu ai ceva de facut,niciodata nu ai timp sa te plictisesti,dar daca esti destul de obisnuit cu zgomotul,poti trage un pui de somn dupa-masa -metoda mea si a Deliei.:d Sper sa nu va injure colegii de camera:)
Bineinteles ca vor fi adepti ai solitudinii(pardon ai chiriei),care vor spune "Poi cu intimitatea cum ramane? Cum pot sa invat daca toata ziua e tura-vura prin camera? Daca nu ma inteleg cu colegii de camera?"
Eu le raspund asa:"Frate,cat timp esti student cred ca mai multa nevoie ai de a-ti dezvolta capacitatile de a socializa,de a te integra intr-un colectiv,de a comunica,de a-ti lega prietenii pe viata decat de a sta singur,pentru ca intr-un fel sau altul,singur vei sta pe urma toata viata.O sa ai vreme de intimitate cand te vei casatori,de te vei satura."
"De invatat,cred ca e imposibil oriunde,daca cauti motive de a nu face asta.Intradevar in camera e galagie,dar cine a spus ca trebuie sa inveti in camera?Sala de lectura iti ofera,mai mult decat un loc de a invata si e deschisa non-stop.Oare de ce vin cei care stau in apartamente la BCU sa invete?"
"Daca esti un inadaptat social,iti spun eu sigur ca nu ai ce cauta in camin.Nimeni nu-ti va accepta pretentiile.In camin toti suntem egali.Daca mama ta te-a rasfatat prea mult,o sa te desrasfatam(nu cred ca exista cuvantul!)noi.Dar daca esti un om normal,simplu nu trebuie sa-ti faci probleme de genu.Te impui putin la inceput,iar pe urma nu mai ai probleme,doar daca le cauti."
Iar acum,va doresc sa va distrati din plin,oriunde ati locui.!;)
O singura mentiune:cel mai mare dezavantaj nu e sa stai in chirie,ci sa stai cu parintii:)).Da stiu..o sa sariti pe mine...dar despre asta am sa scriu data viitoare.
Asculta mai multe audio Muzica
vineri, 6 august 2010
Ce sa aleg camin sau chirie?Dezavantaje camin
Pentru ca am foarte multe cautari pe blog,referitor la o postare mai veche am decis sa dau cat mai multe informatii despre viata in camin,avand in vedere ca am stat un 1 an acolo,si as mai sta inca 10.
Nu vreau sa generalizez,pentru ca fiecare om are propriile vise,dorinte,preferinte dar eu si multi altii care ne-am "petrecut" zilele in Hasdeu putem spune ca e o experienta grozava.
Ca orice experienta grozava ai de strabatut si drum cu gropi,cu pietre,nu e totul asa de simplu.Am sa incep cu partile negative deoarece acestea sunt minuscule..avantajele le absorb.
Exista posibilitatea sa nimeresti cu persoane, cu un comportament care te-ar putea deranja(ex:pers. care se drogheaza,violente..etc) si cazul acesta nu poti spune ca sari pe pereti de fericire,DAR si atunci exista varianta de a te muta in alta camera.Insa,in camin,rareori stau persoane de genul acesta.Eu nu am intalnit niciuna pana acum.Mai exista si categoria persoanelor fixiste,cu tabieturi invatate de acasa(acest fenomen e foarte des intalnit mai ales la fete).Ex:persoane care cred ca au un comportament adecvat si nu suporta\nu se integreaza comportamentului majoritatii,iar atitudinea lor fata de viata lasa mult de dorit.Pe aceste persoane poti sa le ignori usor,sau sa le intelegi,sa le accepti asa cum sunt pentru ca fiecare avem ceva care enerveaza pe cel de langa noi.Eu chiar am reusit performanta de a-mi face prietene de genu'.
Te mai poate enerva si spatiul cam mic,asta in cazul fetelor...eu abia reuseam sa-mi pun jumatate de haine in dulap..restul le tineam in geamantan:)).Apoi,lipsa de intimitate,aviz celor mai pudici.Eu din punctul asta de vedere nu am avut nicio treaba,pudica nefiind,iubit neavand:))
Apoi daca esti fan "convorbiri interminabile la telefon" o sa ai de suferit,pentru ca nu prea iti auzi interlocutorul din cauza zgomotului,dar si aceasta pb se poate rezolva:faci picioare frumoase mergand pana afara.
Am auzit si varianta neplacuta cu baia comuna,dar eu as include-o la avantaje:De ce?Poi nu ai de curatat,zilnic femeia de serviciu face curat peste tot,la dus poti sta cat vrei nimeni nu te grabeste,nu-ti pasa ca murdaresti wc-ul,nu ai de-ti dat matele afara curatand si noaptea poti sa faci dus,nu te ingrijorezi ca le trezesti pe colege.
Iar acum dezavantajul cel mai mare pentru mine,singurul care m-a deranjat,dar l-am tolerat era faptul ca daca ai colege mai matinale(a nu se intelege ca ma trezeau--dormeam si daca ar fi trecut armata prin camera)ele se pun la somn foarte devreme.Ceea ce in camin nu e o regula generala,iar eu trebuia sa ma duc in sala de lectura sa citesc,la laptop sa nu tastez ori sa ma misc mai prudent ca un spion.Dar la baieti in camin,va spun din propria experienta aceasta regula nici nu exista,nici n-a pomenit nimeni vreodata de ea.
Si daca nu v-am dezamagit,o sa va prezint si avantajele de 5 ori mai mari si felul cum puteti sa faceti dintr-un dezavantaj avantaj in urmatoarea postare.
To be continued....
Nu vreau sa generalizez,pentru ca fiecare om are propriile vise,dorinte,preferinte dar eu si multi altii care ne-am "petrecut" zilele in Hasdeu putem spune ca e o experienta grozava.
Ca orice experienta grozava ai de strabatut si drum cu gropi,cu pietre,nu e totul asa de simplu.Am sa incep cu partile negative deoarece acestea sunt minuscule..avantajele le absorb.
Exista posibilitatea sa nimeresti cu persoane, cu un comportament care te-ar putea deranja(ex:pers. care se drogheaza,violente..etc) si cazul acesta nu poti spune ca sari pe pereti de fericire,DAR si atunci exista varianta de a te muta in alta camera.Insa,in camin,rareori stau persoane de genul acesta.Eu nu am intalnit niciuna pana acum.Mai exista si categoria persoanelor fixiste,cu tabieturi invatate de acasa(acest fenomen e foarte des intalnit mai ales la fete).Ex:persoane care cred ca au un comportament adecvat si nu suporta\nu se integreaza comportamentului majoritatii,iar atitudinea lor fata de viata lasa mult de dorit.Pe aceste persoane poti sa le ignori usor,sau sa le intelegi,sa le accepti asa cum sunt pentru ca fiecare avem ceva care enerveaza pe cel de langa noi.Eu chiar am reusit performanta de a-mi face prietene de genu'.
Te mai poate enerva si spatiul cam mic,asta in cazul fetelor...eu abia reuseam sa-mi pun jumatate de haine in dulap..restul le tineam in geamantan:)).Apoi,lipsa de intimitate,aviz celor mai pudici.Eu din punctul asta de vedere nu am avut nicio treaba,pudica nefiind,iubit neavand:))
Apoi daca esti fan "convorbiri interminabile la telefon" o sa ai de suferit,pentru ca nu prea iti auzi interlocutorul din cauza zgomotului,dar si aceasta pb se poate rezolva:faci picioare frumoase mergand pana afara.
Am auzit si varianta neplacuta cu baia comuna,dar eu as include-o la avantaje:De ce?Poi nu ai de curatat,zilnic femeia de serviciu face curat peste tot,la dus poti sta cat vrei nimeni nu te grabeste,nu-ti pasa ca murdaresti wc-ul,nu ai de-ti dat matele afara curatand si noaptea poti sa faci dus,nu te ingrijorezi ca le trezesti pe colege.
Iar acum dezavantajul cel mai mare pentru mine,singurul care m-a deranjat,dar l-am tolerat era faptul ca daca ai colege mai matinale(a nu se intelege ca ma trezeau--dormeam si daca ar fi trecut armata prin camera)ele se pun la somn foarte devreme.Ceea ce in camin nu e o regula generala,iar eu trebuia sa ma duc in sala de lectura sa citesc,la laptop sa nu tastez ori sa ma misc mai prudent ca un spion.Dar la baieti in camin,va spun din propria experienta aceasta regula nici nu exista,nici n-a pomenit nimeni vreodata de ea.
Si daca nu v-am dezamagit,o sa va prezint si avantajele de 5 ori mai mari si felul cum puteti sa faceti dintr-un dezavantaj avantaj in urmatoarea postare.
To be continued....
marți, 3 august 2010
Adevarul
Azi e o zi frumoasa:soare puternic,copii care rad si tipa,batranei care se plimba,flori care ma imbata cu parfumul lor si o mica vrabiuta care ciripeste de zor.Eu ma simt aterizata in mijlocul lor,straina de tot,aparent apatica la tot ce inseamna "viata".Unde am acumulat atata tristete?Nici eu nu stiu.Mama imi zicea cand eram mica "Printesele sunt un alt soi de fete:mereu fericite,gratioase si cu un print alaturi."Eu nu ma simt nici fericita,poate doar euforica si entuziasta uneori,nici gratioasa poate doar eleganta si nici nu am un print.
Simt ca nu-mi gasesc locul uneori si zambesc pentru ca alta data radeam de persoanele care simteau ca in alta parte ar fi mai bine.Le credeam inadaptabile social,iar acum ma regasesc eu in ele...
Ce ma facea vesela mai demult,acum ma dezgusta.Simt ca locul meu nu e aici,e undeva departe,intr-un trecut indepartat.
Vad lume decazuta si ma intristeaza.Vad prostie,dobitocie,nesimtire,lipsa de respect si ma inchid in mine.Lumea ma vede aroganta si ii inteleg.M-am schimbat mult si asta se observa.Nu ma pot abtine sa nu strig adevarul in gura mare.Iar adevarul doare.Pentru oricine doare,dar eu nu mai pot sa ma prefac.Jignesc prin sinceritatea mea si apoi imi pare rau.Dar imi statea pe suflet,trebuia sa dau afara.
Asculta mai multe audio Muzica
Simt ca nu-mi gasesc locul uneori si zambesc pentru ca alta data radeam de persoanele care simteau ca in alta parte ar fi mai bine.Le credeam inadaptabile social,iar acum ma regasesc eu in ele...
Ce ma facea vesela mai demult,acum ma dezgusta.Simt ca locul meu nu e aici,e undeva departe,intr-un trecut indepartat.
Vad lume decazuta si ma intristeaza.Vad prostie,dobitocie,nesimtire,lipsa de respect si ma inchid in mine.Lumea ma vede aroganta si ii inteleg.M-am schimbat mult si asta se observa.Nu ma pot abtine sa nu strig adevarul in gura mare.Iar adevarul doare.Pentru oricine doare,dar eu nu mai pot sa ma prefac.Jignesc prin sinceritatea mea si apoi imi pare rau.Dar imi statea pe suflet,trebuia sa dau afara.
Asculta mai multe audio Muzica
sâmbătă, 31 iulie 2010
Fara titlu,,
Tumultul vietii m-a aruncat pe un drum neasteptat. Iubesc oameni pe care ii ignoram si ignor persoane pe care le iubeam.Cum am putut sa ma schimb atat de mult intr-un un an?Nici eu nu stiu.Sunt si sensibila si indiferenta,pasionala si frigida,vesela si trista,nebunatica si serioasa si totusi sunt eu.Ma regasesc in toate.Acum 5 ani profa de Psihologie mi-ar fi spus ca asa ceva nu e posibil intr-un singur om,dar eu stiu ca se poate sa fii toate si nimic.
Am pierdut persoane pe care cu ignoranta mea le-am indepartat de mine si am castigat altele in loc,poate mai bune,poate mai rele,habar nu am.
Ideea e,ca uneori viata mi se pare prea complicata pentru a ma juca cu ea si totusi acesta e tot farmecul,sa ne luptam,sa invingem si apoi...
Recent,am gasit o cale prin care pot sa evadez,sa ma eliberez de tot si sa ma simt si grozav:prin sport.Zi de zi,merg,alerg,trag la aparate,sar,inot si tot ce ma ajuta sa uit de rutina,sa fiu doar eu.As fi vrut sa evadez in studiu,in citit dar nu reusesc.Gandurile ma coplesesc inainte de a citi macar o pagina.Ma gandesc serios chiar sa ma apuc de scris,astfel mi-as elibera gandurile,m-as confesa.Dar e prea mult...
Am pierdut persoane pe care cu ignoranta mea le-am indepartat de mine si am castigat altele in loc,poate mai bune,poate mai rele,habar nu am.
Ideea e,ca uneori viata mi se pare prea complicata pentru a ma juca cu ea si totusi acesta e tot farmecul,sa ne luptam,sa invingem si apoi...
Recent,am gasit o cale prin care pot sa evadez,sa ma eliberez de tot si sa ma simt si grozav:prin sport.Zi de zi,merg,alerg,trag la aparate,sar,inot si tot ce ma ajuta sa uit de rutina,sa fiu doar eu.As fi vrut sa evadez in studiu,in citit dar nu reusesc.Gandurile ma coplesesc inainte de a citi macar o pagina.Ma gandesc serios chiar sa ma apuc de scris,astfel mi-as elibera gandurile,m-as confesa.Dar e prea mult...
duminică, 25 iulie 2010
Furtuna in largul marii
Stau relaxata in mijlocul plajei,cu berea intr-o mana si uleiul de plaja in cealalta,incercand sa ma uit la soare si la mine.
Vremea e schimbatoare,ca si viata noastra de altfel.Acum e soare puternic,mai tarziu e furtuna.Nori grei cad pe umerii nostri iar uneori dureaza mai mult,alteori mai putin.
Azi a fost o zi foarte calduroasa.Pe la ora 16 a inceput sa picure,iar in 2 minute nu mai vedeai in jur.M-am aruncat in mare,stiind ca e destul de riscant dar riscul nu mai prezinta un element important pentru mine.Vedeam lume disperata,parinti ce isi cautau copiii,cupluri fugind spre un adapost,batrani grabindu-se spre masina;o zarva de nedescris.Eu simteam cum calmul ma cuprinde,o liniste de neinteles,care ma tinea pironita acolo.Nu vroiam sa fac nimic,nici sa fug ca un copil,nici sa ma adapostesc,doar sa fiu singura ,eu si furtuna.Instinctul a fost de a sari in apa.De acum nu mai gandeam nimic.Eram doar eu si Ea.Nu aveam nici o frica,nici o emotie,atipic mie.Acum am ramas singura...era o senzatie de nedescris.O furtuna in mare e ca o perioada grea din viata noastra.Te zbati,inoti,razbesti sau te ineci,plangi sau razi.Eu mi-am lasat trupul moale,am lasat marea sa ma invadeze,sa ma domine,iar la sfarsit am invins.Din cauza frigului si a valurilor uriase,eram nevoita sa inot,sa ma chinui putin,dar pentru mine era o placere.Simteam ca primesc forta,nu stiu de unde,dar o simteam.In situatii primejdioase primim o asemenea putere incat putem face orice.Am continuat sa inot,in singuratatea mea,iar intr-un sfarsit s-a oprit si furtuna.A durat 15 minute.Dupa ce am iesit din mare,m-am simtit mai puternica ,o noua fiinta pe pamant.
Am realizat ca atitudinea mea in fata unei probleme nu era cea potrivita.O etapa grea din viata ta trebuie sa o infrunti,sa te lupti direct cu ea.Daca fugi,daca te ascunzi,esti un las.Te va urmari mereu acea situatie.
Vremea e schimbatoare,ca si viata noastra de altfel.Acum e soare puternic,mai tarziu e furtuna.Nori grei cad pe umerii nostri iar uneori dureaza mai mult,alteori mai putin.
Azi a fost o zi foarte calduroasa.Pe la ora 16 a inceput sa picure,iar in 2 minute nu mai vedeai in jur.M-am aruncat in mare,stiind ca e destul de riscant dar riscul nu mai prezinta un element important pentru mine.Vedeam lume disperata,parinti ce isi cautau copiii,cupluri fugind spre un adapost,batrani grabindu-se spre masina;o zarva de nedescris.Eu simteam cum calmul ma cuprinde,o liniste de neinteles,care ma tinea pironita acolo.Nu vroiam sa fac nimic,nici sa fug ca un copil,nici sa ma adapostesc,doar sa fiu singura ,eu si furtuna.Instinctul a fost de a sari in apa.De acum nu mai gandeam nimic.Eram doar eu si Ea.Nu aveam nici o frica,nici o emotie,atipic mie.Acum am ramas singura...era o senzatie de nedescris.O furtuna in mare e ca o perioada grea din viata noastra.Te zbati,inoti,razbesti sau te ineci,plangi sau razi.Eu mi-am lasat trupul moale,am lasat marea sa ma invadeze,sa ma domine,iar la sfarsit am invins.Din cauza frigului si a valurilor uriase,eram nevoita sa inot,sa ma chinui putin,dar pentru mine era o placere.Simteam ca primesc forta,nu stiu de unde,dar o simteam.In situatii primejdioase primim o asemenea putere incat putem face orice.Am continuat sa inot,in singuratatea mea,iar intr-un sfarsit s-a oprit si furtuna.A durat 15 minute.Dupa ce am iesit din mare,m-am simtit mai puternica ,o noua fiinta pe pamant.
Am realizat ca atitudinea mea in fata unei probleme nu era cea potrivita.O etapa grea din viata ta trebuie sa o infrunti,sa te lupti direct cu ea.Daca fugi,daca te ascunzi,esti un las.Te va urmari mereu acea situatie.
miercuri, 23 iunie 2010
Rafał
Te-am visat de atatea ori,tu sarutandu-ma si eu beata de fericire iar azi m-ai luat prin surprindere cu ale tale gesturi,incat un vis mi s-a indeplinit.Sau poate un moft.
Moftul de a te avea,de a te alinta ca pe un copil,ceea ce esti,de a fi rasfatata de mainile tale gingase,de a ma pierde in ochii tai vicleni si in acelasi timp inocenti.Nu stiu cum faci dar esti perfect.Ai observat ca esti mai mult decat un barbat frumos in momentul in care toate privirile sunt atintite asupra ta.Si eu n-am sa ma las prinsa in jocul tau,am sa te ademenesc in al meu joc pana ai sa ma urmaresti.
Te privesc si nu ma satur de a-ti contempla perfectiunea.Esti ca un bibelou de portelan,gingas ca o fata incat mi-e frica sa te ating.O stii si tu ca esti frumos si vrei sa ma cuceresti cu privirile tale de print,cu ale tale buze perfecte,dar tu nu stii ca eu fug de iubire.
Pentru mine esti intruchiparea frumusetii,un Apollo,un idol si atat.Nicaieri n-am mai vazut altul ca tine dar perfectiunea ta nu mi-a furat inima.Nu am simtit fiorul dragostei,nici emotii,nici tulburari cand m-ai sarutat.Te-ai chinuit atat si nu accepti faptul ca nu simt nimic pentru tine.Esti o jucarie pe care as vrea sa o am mereu,intr-un dulap si cand vreau sa o scot sa ma joc cu ea.Esti cea mai pretioasa jucarie,pentru ca multe fete te-ar cumpara si eu te-as tine doar pentru mine.
Acum ne jucam doar noi doi,tu incerci sa ma prinzi in plasa,eu incerc sa te innebunesc;tu innebunesti la un moment dat si ma sufoci in sarutari si ma strangi puternic in brate.Eu vreau sa scap dar tu ma tii puternic.Mi-e frica,adrenalina creste ca intr-un joc riscant iar tu ma vrei cu o disperare ce creste.Eu nu te vreau deloc,pentru ca esti un diavol deghizat intr-un copil frumos.
Ne luptam ore in sir unul cu celalalt si pana la urma cedezi.In acel moment am stiut ca mai am putin timp la dispozitie,ca maine vei pleca definitiv si ochii tai, in veci nu-i voi mai vedea.E trist si in acelasi timp frumos ca te-am avut macar pentru o zi,ca ai fost o alta pagina din cartea vietii mele.Drum bun,Rafał!
Vezi mai multe din Ambientala pe 220.ro
Moftul de a te avea,de a te alinta ca pe un copil,ceea ce esti,de a fi rasfatata de mainile tale gingase,de a ma pierde in ochii tai vicleni si in acelasi timp inocenti.Nu stiu cum faci dar esti perfect.Ai observat ca esti mai mult decat un barbat frumos in momentul in care toate privirile sunt atintite asupra ta.Si eu n-am sa ma las prinsa in jocul tau,am sa te ademenesc in al meu joc pana ai sa ma urmaresti.
Te privesc si nu ma satur de a-ti contempla perfectiunea.Esti ca un bibelou de portelan,gingas ca o fata incat mi-e frica sa te ating.O stii si tu ca esti frumos si vrei sa ma cuceresti cu privirile tale de print,cu ale tale buze perfecte,dar tu nu stii ca eu fug de iubire.
Pentru mine esti intruchiparea frumusetii,un Apollo,un idol si atat.Nicaieri n-am mai vazut altul ca tine dar perfectiunea ta nu mi-a furat inima.Nu am simtit fiorul dragostei,nici emotii,nici tulburari cand m-ai sarutat.Te-ai chinuit atat si nu accepti faptul ca nu simt nimic pentru tine.Esti o jucarie pe care as vrea sa o am mereu,intr-un dulap si cand vreau sa o scot sa ma joc cu ea.Esti cea mai pretioasa jucarie,pentru ca multe fete te-ar cumpara si eu te-as tine doar pentru mine.
Acum ne jucam doar noi doi,tu incerci sa ma prinzi in plasa,eu incerc sa te innebunesc;tu innebunesti la un moment dat si ma sufoci in sarutari si ma strangi puternic in brate.Eu vreau sa scap dar tu ma tii puternic.Mi-e frica,adrenalina creste ca intr-un joc riscant iar tu ma vrei cu o disperare ce creste.Eu nu te vreau deloc,pentru ca esti un diavol deghizat intr-un copil frumos.
Ne luptam ore in sir unul cu celalalt si pana la urma cedezi.In acel moment am stiut ca mai am putin timp la dispozitie,ca maine vei pleca definitiv si ochii tai, in veci nu-i voi mai vedea.E trist si in acelasi timp frumos ca te-am avut macar pentru o zi,ca ai fost o alta pagina din cartea vietii mele.Drum bun,Rafał!
Vezi mai multe din Ambientala pe 220.ro
marți, 22 iunie 2010
Premiu
Zilele acestea am abandonat blogul,scrisul,gandurile,pana si persoana mea.Am abandonat pana si persoana mea.M-am dedicat totalmente cartilor si distractiilor.E o forma buna de a combina doua activitati total opuse.Ai si o satisfactie:simti ca faci ceva util si in acelasi timp profiti si de viata.Cand ma distrez sunt doar eu pe lumea aceasta,cand citesc ma simt minuscula,inferioara dar absorbita de noile cunostinte.Cu cat studiez mai mult cu atat imi dau seama cat de putine lucruri stiu.Ma simt un purice in univers si universul un urias care ma inghite.
Azi am primit un premiu care m-a facut sa ma razgandesc,si sa-mi astern in continuare gandurile sau fabulatiile:)) pe blog.Ii multumesc lui Tudor http://tu26dor.blogspot.com/
duminică, 13 iunie 2010
Aici si acolo
Nu vreau sa ma reintorc...Ma asteapta un oras mort,sinistru,plin de amintiri.Zilele trec cu o viteza ametitoare si pasii mei trebuie sa se indrepte acasa.ACASA impropriu spus,pentru ca a mea casa e nicaieri.E peste tot...
Imi urasc orasul natal pentru ca te revad in banca din parc pe care stateam serile tarzii,in lacul unde m-ai dus cand te-am cunoscut,in cladirile din centru,in oamenii de pe strada,in tot ce ma inconjoara.Esti aici si eu vreau sa fiu acolo,esti acolo si eu vreau sa nu mai fiu,Esti dar eu nu mai Sunt.
Si au mai ramas putine zile,in care ma agat cu disperare de "casa" mea.Sunt singura dar singuratatea ma ajuta,sunt independenta dar independenta ma ridica,sunt intre necunoscuti dar necunoscutii ma inteleg.
Vezi mai multe din Ambientala pe 220.ro
Imi urasc orasul natal pentru ca te revad in banca din parc pe care stateam serile tarzii,in lacul unde m-ai dus cand te-am cunoscut,in cladirile din centru,in oamenii de pe strada,in tot ce ma inconjoara.Esti aici si eu vreau sa fiu acolo,esti acolo si eu vreau sa nu mai fiu,Esti dar eu nu mai Sunt.
Si au mai ramas putine zile,in care ma agat cu disperare de "casa" mea.Sunt singura dar singuratatea ma ajuta,sunt independenta dar independenta ma ridica,sunt intre necunoscuti dar necunoscutii ma inteleg.
Vezi mai multe din Ambientala pe 220.ro
sâmbătă, 29 mai 2010
Eu
M-am ascuns de mii de ganduri,de tine,de mine si de tristete.M-am transformat in ceea ce eu vreau sa vad,in emotie simbol, in furtuna,in soare,in viata.
Eu am incetat sa mai ador, sa ma expun, sa cant, sa plang.
vineri, 7 mai 2010
Come what may
Cel mai maret lucru e sa iubesti si sa fii iubit.Mai multe va spune..melodia si videoclipul de mai jos.
joi, 6 mai 2010
Pata
Ma plimb in ploaie si totul in jurul meu parca e din alt decor.Nu stiu unde trebuie sa ajung dar pasii ma ghideaza.Ma las in voia lor si cutreier strazile,uda si obosita cu gandul la Nimic.
In mijlocul multimii observ un chip.E o fatza stearsa,pala dar care are puterea de a ma opri in loc.Inima o ia razna si mintea mi se blocheaza.Reactiile mele au adormit,iar acum pot doar sa astept sa vad ce se va intampla.Imi doresc sa nu ma vada,sa plece mai departe iar eu sa raman in mijlocul strazii,iar ploaia sa imi stearga lacrimile de pe fatza.
El ...se uita in stanga ,in dreapta si pleaca mai departe.Eu...il urmaresc cu privirea pana se pierde in multime.Acum e doar o pata,o imperfectiune.
In mijlocul multimii observ un chip.E o fatza stearsa,pala dar care are puterea de a ma opri in loc.Inima o ia razna si mintea mi se blocheaza.Reactiile mele au adormit,iar acum pot doar sa astept sa vad ce se va intampla.Imi doresc sa nu ma vada,sa plece mai departe iar eu sa raman in mijlocul strazii,iar ploaia sa imi stearga lacrimile de pe fatza.
El ...se uita in stanga ,in dreapta si pleaca mai departe.Eu...il urmaresc cu privirea pana se pierde in multime.Acum e doar o pata,o imperfectiune.
miercuri, 28 aprilie 2010
Nevoie
Apa inseamna viata...Inot incontinuu, in mijlocul bazinului si simt cum toata energia si starea de bine intra in mine.Sunt doar eu si parca as dori mai mult,sa fiu in mijlocul marii,sa ma pierd in larg.Imi las corpul moale in apa si mi-l ridica la suprafata cu lejeritate.Eu as vrea sa ma cufund in Ea dar ma inalta mereu si mereu.In Ea scap de griji de dureri si doar nevoia de aer ma mai impinge la suprafata.
In alta viata cred ca am fost un delfin.Uscatul ma omoara,apa ma elibereaza de tot.Mi-e greu sa inteleg oamenii care nu se pot sincroniza cu apa,care urasc sau le e frica de apa.Eu ma arunc in Ea si ma protejeaza mai mult decat ar face-o altcineva.Pot sa inot ore intregi,sa uit de mine fara sa depun cel mai efort.
vineri, 9 aprilie 2010
Emotii
In momentul in care vom reusi sa ne controlam propriile emotii vom castiga mai mult de o avere.Gresim de cele mai multe ori,pentru ca ne lasam influentati de emotii.Devenim subiectivi si interpretam gresit.Putem genera o furtuna intr-un pahar de apa si nici macar nu am realiza ce efecte negative si ce proportii uriase ar atinge acestea in comparatie cu cauza.Trebuie sa existe un echilibru intre cauza si efect,iar datorita emotiilor totul se amplifica in ochii nostri.De cate ori nu am primit un compliment si am rasturnat situatia crezand ca e o jignire?Emotiile pozitive cat si cele negative sunt ca o oglinda care modifica realitatea.Exista oglinzi in care te vezi total diferit asa si realitatea poate fi modificata prin prisma acestora.
De am putea lua lucrurile asa cum sunt,nu transformate in minte multe probleme ar disparea sau nici macar n-ar exista.
De am putea lua lucrurile asa cum sunt,nu transformate in minte multe probleme ar disparea sau nici macar n-ar exista.
duminică, 28 martie 2010
1 aprilie
"Viata si visele sunt paginile aceleiasi carti,citindu-le in ordine inseamna sa traiesti,citindu-le pe sarite inseamna sa visezi."
Arthur Schopenhauer
Traiesc zi de zi,mai mult sau mai putin,mai profund sau mai superficial si clipele zboara deasupra mea cu o viteza ametitoare.Fiecare pagina din viata mea are frumusetea ei aparte si as dori sa traiesc mai departe cat mai mult posibil,sa imi iscalesc in minte cat mai multe amintiri.
...
Totul are o anumita ordine.Am facut totul pe rand,am trecut printr-un labirint fara sfarsit,am urcat treapta cu treapta pe scara vietii,m-am impiedicat apoi m-am ridicat,am mers inainte,am asteptat cursul vietii,am urmarit cum trec zilele pana la indeplinirea dorintelor mele si nu am incercat sa grabesc acest proces.
De azi o sa sar peste capitole din viata mea,nu va mai exista o anumita ordine.Nu o sa mai existe un rand la nimic,nici un labirint fara sfarsit,voi urca cate 2 3 trepte o data,voi sari peste ele,ma voi ridica si apoi ma voi impiedica,voi merge inainte sau inapoi cand va fi cazul,nu voi astepta sa treaca clipele pe langa mine fara sa fac ceva,voi actiona, nu voi astepta ca timpul sa rezolve problemele,ma voi grabi sau voi incetini mersul vietii.
Voi sari peste pagini din viata mea si le voi lasa in urma.
Vezi mai multe din Dance pe 220.ro
Arthur Schopenhauer
Traiesc zi de zi,mai mult sau mai putin,mai profund sau mai superficial si clipele zboara deasupra mea cu o viteza ametitoare.Fiecare pagina din viata mea are frumusetea ei aparte si as dori sa traiesc mai departe cat mai mult posibil,sa imi iscalesc in minte cat mai multe amintiri.
...
Totul are o anumita ordine.Am facut totul pe rand,am trecut printr-un labirint fara sfarsit,am urcat treapta cu treapta pe scara vietii,m-am impiedicat apoi m-am ridicat,am mers inainte,am asteptat cursul vietii,am urmarit cum trec zilele pana la indeplinirea dorintelor mele si nu am incercat sa grabesc acest proces.
De azi o sa sar peste capitole din viata mea,nu va mai exista o anumita ordine.Nu o sa mai existe un rand la nimic,nici un labirint fara sfarsit,voi urca cate 2 3 trepte o data,voi sari peste ele,ma voi ridica si apoi ma voi impiedica,voi merge inainte sau inapoi cand va fi cazul,nu voi astepta sa treaca clipele pe langa mine fara sa fac ceva,voi actiona, nu voi astepta ca timpul sa rezolve problemele,ma voi grabi sau voi incetini mersul vietii.
Voi sari peste pagini din viata mea si le voi lasa in urma.
Vezi mai multe din Dance pe 220.ro
marți, 23 martie 2010
Jurnal de indragostita (III)
Ochi cafenii si parul blond...Mai auriu decat auriul,mai stralucitor decat soarele,mai fin decat catifeaua.
Un strengar in mijlocul drumului...mai rau decat un pierde-vara,mai frumos decat Fat-Frumos.
Eu:15 ani,indragostita lulea de o naluca,de un ideal masculin,de un diavol pierdut in lumea asta mare.
...
M-a luat in brate si universul a cazut peste mine cand l-am impins.Mi-e frica si iubesc.Peste 2 saptamani va pleca in Bucuresti,de unde a si venit.E fotbalist si bucurestean.Combinatie mai urata se putea?
E frumos,va ramane mereu implementat in mintea mea,dar e vulgar.Nu gasesc inocenta in privirea lui,doar durere si agonie.
...
Doua saptamani le-am petrecut cu el si as mai fi vrut inca 2 vieti...Cel putin atunci...Nu l-am mai revazut,nu i-am mai auzit glasul,dar sunt sigura ca e undeva in inima Bucurestiului,pierdut si fara vise.
Vezi mai multe din Dance pe 220.ro
Un strengar in mijlocul drumului...mai rau decat un pierde-vara,mai frumos decat Fat-Frumos.
Eu:15 ani,indragostita lulea de o naluca,de un ideal masculin,de un diavol pierdut in lumea asta mare.
...
M-a luat in brate si universul a cazut peste mine cand l-am impins.Mi-e frica si iubesc.Peste 2 saptamani va pleca in Bucuresti,de unde a si venit.E fotbalist si bucurestean.Combinatie mai urata se putea?
E frumos,va ramane mereu implementat in mintea mea,dar e vulgar.Nu gasesc inocenta in privirea lui,doar durere si agonie.
...
Doua saptamani le-am petrecut cu el si as mai fi vrut inca 2 vieti...Cel putin atunci...Nu l-am mai revazut,nu i-am mai auzit glasul,dar sunt sigura ca e undeva in inima Bucurestiului,pierdut si fara vise.
Vezi mai multe din Dance pe 220.ro
Libertate
Ma joc cu el.Il leg la un picior si-apoi il arunc in vant,il trag inapoi si-l strang in brate.Il doare si eu nu observ cum viata i se scurge incet,incet.Il vreau sa fie doar al meu;il vreau captiv intr-o cusca de mine construita.Aripile i le-as modifica,sa zboare doar inspre mine,nu spre alte orizonturi.
Azi l-am lasat liber....a plecat lin spre cer si a doua zi s-a intors.A venit umil,mi-a atins degetul aratator si s-a lingusit.Era flamand si ii era frig.L-am ingrijit,l-am alintat,bucuroasa fiind,i-am cladit o noua cusca.
A doua zi a plecat.
duminică, 14 martie 2010
Undeva Candva
Undeva,in strafundul inimii mele e ascunsa o perla.Am primit-o in dar de la Cineva,Undeva.E frumoasa,pretioasa,straluceste ca nicio alta si valoreaza nespus de mult.O admira toti,o vor toti,dar e a mea.A mea...si ma doare ca nu o pot darui mai departe.Imi sfasie inima,imi mananca sufletul si imi epuizeaza resursele.As vrea sa o arunc departe,Undeva,dar nu mai exista Candva.E atat de trist sa suporti durerea frumusetii unei bijuterii,as prefera cenusa.Nimeni nu-si doreste cenusa,nimeni nu vrea ceva nepretios,eu visez la:"Undeva,Candva cu Cineva fara bani,fara dorinta,fara sentimente,fara temere,fara nimic."Ii doresc sa se transforme in cenusa pe care s-o arunc in vant...
duminică, 7 martie 2010
Ganduri
Cearceafuri albe,minti lucide,gesturi timide,ganduri ravasite,iubire pasionala....Toate sunt intr-un sac,amestecate si cu un fir rosu legate.Le-am scos pe rand si am creat un haos.Le-am scos la intamplare si un print mi-a soptit in urechea stanga vorbe dulci si piperate.Gura lui pe urechea mea stanga,mana mea pe pieptul lui,buzele mele pe ochii lui...si viceversa.Noapte alba,lacrimi pline,cioburi de fericire toate in mintea mea ingenioasa.
Ma trezesc,suspinand cu gandul departe la el:"Era doar un vis!"
"E un vis iar eu sunt insasi visul,aici langa tine!"sopti el.
Ma trezesc,suspinand cu gandul departe la el:"Era doar un vis!"
"E un vis iar eu sunt insasi visul,aici langa tine!"sopti el.
joi, 4 martie 2010
Ars longa,vita brevis
bw1.jpg)
Pustiu...dezolant si gol.Asa e sufletul ei zi de zi.Noaptea viseaza amarnic,cu gandul departe,la perioada adolescentei,iubirii si a tineretii.Frumusetea s-a irosit,dar au ramas amintirile care inca ii mai insenineaza viata.
Intr-un dulap vechi,a gasit o pictura veche,a ceea ce era mai demult.Parul negru acum e nins si nu mai straluceste ca alta data,buzele s-au subtiat si nu mai sunt la fel de rosii,obrajii i-au cazut mascandu-i trasaturile.Doar ochii au ramas la fel de negri,de tineri,joviali si puternici.Nu au imbratranit,ci pe zi ce trece sunt tot mai frumosi.
Pictura pe care o tinea in mana,daruita ei,in urma cu 50 de ani, de un tanar artist,azi era putin stearsa dar exprima tinerete mai mult decat ar fi putut ea sa-si imagineze.Se privea in panza aceea ingalbenita si contempla imaginea persoanei care zambea timid si strapungea cu privirea.
Gandul ei fugea departe,in timp si simtea forta cuvintelor "Ars longa,vita brevis!" ale tanarului.Trecerea anilor si-au pus amprenta peste fiecare coltisor din trup si din chip,dar parca pictura a ramas neatinsa.Ar vrea sa faca schimb cu tanara doamna din desen si sa ramana frumoasa pe veci.
Vezi mai multe din Jazz pe 220.ro
vineri, 26 februarie 2010
Fabula fara morala.
E acoperit de un strat gros de praf si aruncat in cel mai tainic loc.A trecut aproape un an de cand nu L-a mai curatat nimeni.Raza de soare oricat ar incerca nu strabate pana la El.Din cand in cand,gandurile zboara pana acolo,dar revin la fel de repede,ingrozite de tainicul SERTAR.E un mic locas dintr-un mare dulap,inchis cu cheie,iar cheia se afla sus in Minte.Nu vrea nimeni sa-l deschida,sa-l curete ci lumea trece pe langa el fara sa il observe.Ei observa sertarele lustruite,curatate,lucioase si sertarul cel prafuit este ignorat total.Intr-o zi sertarasul cel murdar s-a suparat atat de tare incat a prafuit si celelalte sertare frumoase.Trecuse mult timp dar acum El era cel mai frumos,cel mai curat si ingrijit.Se uita la fratii sai,cu mandrie si tristete,plangandu-le soarta.Unul era rupt,altul garbovit,celelalte distruse de trecerea anilor.Nu mai puteau fi reparate.Cu cat ele deveneau mai subrede cu atat sertarasul nostru era mai frumos,mai falnic si impunator.
Morala: Deseori,ne preocupam mai mult de valori perisabile:aspectul fizic,bani,decat de suflet,ceea ce conteaza cu adevarat si ramane pe veci.Sertarul prafuit nebagat in seama e ceea ce are omul mai de pret:spiritul,iar celalalte sertare lustruite sunt frumusetea,orgoliul,banii,mandria.Ne uitam la fetzele vopsite,renuntam la fericire pentru bani,ne purtam urat din orgoliu si mandria nu ne lasa sa fim naturali.Cand imbatranim ne dam seama,ca toate acestea vor fi "prafuite" o data cu trecerea anilor si singurul lucru care mai ramane e sufletul.
Morala: Deseori,ne preocupam mai mult de valori perisabile:aspectul fizic,bani,decat de suflet,ceea ce conteaza cu adevarat si ramane pe veci.Sertarul prafuit nebagat in seama e ceea ce are omul mai de pret:spiritul,iar celalalte sertare lustruite sunt frumusetea,orgoliul,banii,mandria.Ne uitam la fetzele vopsite,renuntam la fericire pentru bani,ne purtam urat din orgoliu si mandria nu ne lasa sa fim naturali.Cand imbatranim ne dam seama,ca toate acestea vor fi "prafuite" o data cu trecerea anilor si singurul lucru care mai ramane e sufletul.
duminică, 21 februarie 2010
Fericirea
"Fericirea este ceva care nu se atinge niciodata.Dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata."
Sunt asa de fericita incat tot universul pare a-mi surade.Fiecare clipa e unica,fiecare moment special.Simt ca traiesc viata la maxim si maximul e doar o limita ce poate fi depasita.
Fluturii pe care crezusem ca i-am pierdut si-au regasit iarasi locul de bastina in stomacul meu.Sunt timizi,tematori dar bucurosi ca i-am primit inapoi.
A incoltit un nou,ciudat sentiment inauntru,care creste pe zi ce trece.Radacinile mi-au cuprins mintea,sufletul si tot ce mai puteau acoperi.Mi-am redescoperit entuziasmul pierdut,ratiunea m-a parasit in parte si a mai ramas doar frantura de fericire.Gandurile mele sunt invadate de primavara,de iubire,de liniste si caldura.
Vezi mai multe din Rock pe 220.ro
Sunt asa de fericita incat tot universul pare a-mi surade.Fiecare clipa e unica,fiecare moment special.Simt ca traiesc viata la maxim si maximul e doar o limita ce poate fi depasita.
Fluturii pe care crezusem ca i-am pierdut si-au regasit iarasi locul de bastina in stomacul meu.Sunt timizi,tematori dar bucurosi ca i-am primit inapoi.
A incoltit un nou,ciudat sentiment inauntru,care creste pe zi ce trece.Radacinile mi-au cuprins mintea,sufletul si tot ce mai puteau acoperi.Mi-am redescoperit entuziasmul pierdut,ratiunea m-a parasit in parte si a mai ramas doar frantura de fericire.Gandurile mele sunt invadate de primavara,de iubire,de liniste si caldura.
Vezi mai multe din Rock pe 220.ro
marți, 16 februarie 2010
Jurnal de indragostita (II)
Prima zi de scoala si prima zi de iubire.O iubire inocenta,copilareasca,zglobie si inofensiva.E un nou coleg si il vad urat,copilaros si enervant.Atat de antipatic incat imi vine sa-l strang de gat.Nu stiu ce am cu el,nu stiu de ce chipul lui imi inspira ceva nemaivazut,nu stiu de ce ochii lui par 2 stelute la care as privi mereu si cu parul lui cret m-as juca ore in sir.Il urasc si in acelasi timp l-as vrea mereu in preajma mea.Il detest pentru ca m-a ignorat inca din prima zi,pentru ca a afisat o superioritate ferma;simt cum ma iau valurile furiei.
Stau de un an de zile cu el in banca si nu am curajul sa-i zic nimic de sentimentele mele.De fapt nici nu-mi doresc sa stie pentru ca m-ar ignora in continuare.Ce mult mi-as dori sa ma casatoresc cu el.Asa l-as avea mereu,numai pentru mine si as fi eu cea superioara.Astfel m-ar privi pe mine,nu pe colegele mele si doar eu as castiga zambetul lui.Oare nu e prea devreme sa ma gandesc la casatorie?Am 12 ani dar sunt sigura ca el e sortitul vietii mele.Ii trimit biletele de dragoste,dar degeaba.Nu are cum sa-si dea seama ca sunt eu.Ma incalzeste gandul ca va sti ca undeva in lumea asta cineva il iubeste.
...Au trecut 4 ani si gandul tot la el imi este.Il vad zilnic,suport cu greu faptul ca el e cu o colega de a mea si imi doresc sa fiu eu in locul ei.Azi mi-a luat apararea,m-a privit in ochi,mi-a atins mana strangand-o in mana lui si am simtit ca plutesc undeva in cer.M-am inrosit,aveam senzatia ca lesin de bucurie si am vrut sa-i multumesc dar cuvintele nu ieseau din gura.Am tacut si l-am pierdut.Pentru totdeauna.
Pentru M. am simtit ceva pur,la nivel spiritual.Exista o legatura persistenta intre noi,desi nu eram apropiati.Simteam ca fericirea mea suprema ar fi fost alaturi de el.Din baietelul urat care era la inceput,s-a transformat intr-un baiat foarte frumos si inteligent.Era intruchiparea inocentei si a perfectiunii sufletesti pentru mine.
Asculta mai multe audio Muzica
Stau de un an de zile cu el in banca si nu am curajul sa-i zic nimic de sentimentele mele.De fapt nici nu-mi doresc sa stie pentru ca m-ar ignora in continuare.Ce mult mi-as dori sa ma casatoresc cu el.Asa l-as avea mereu,numai pentru mine si as fi eu cea superioara.Astfel m-ar privi pe mine,nu pe colegele mele si doar eu as castiga zambetul lui.Oare nu e prea devreme sa ma gandesc la casatorie?Am 12 ani dar sunt sigura ca el e sortitul vietii mele.Ii trimit biletele de dragoste,dar degeaba.Nu are cum sa-si dea seama ca sunt eu.Ma incalzeste gandul ca va sti ca undeva in lumea asta cineva il iubeste.
...Au trecut 4 ani si gandul tot la el imi este.Il vad zilnic,suport cu greu faptul ca el e cu o colega de a mea si imi doresc sa fiu eu in locul ei.Azi mi-a luat apararea,m-a privit in ochi,mi-a atins mana strangand-o in mana lui si am simtit ca plutesc undeva in cer.M-am inrosit,aveam senzatia ca lesin de bucurie si am vrut sa-i multumesc dar cuvintele nu ieseau din gura.Am tacut si l-am pierdut.Pentru totdeauna.
Pentru M. am simtit ceva pur,la nivel spiritual.Exista o legatura persistenta intre noi,desi nu eram apropiati.Simteam ca fericirea mea suprema ar fi fost alaturi de el.Din baietelul urat care era la inceput,s-a transformat intr-un baiat foarte frumos si inteligent.Era intruchiparea inocentei si a perfectiunii sufletesti pentru mine.
Asculta mai multe audio Muzica
Jurnal de indragostita (I)
Am hotarat sa scriu franturi din clipele traite alaturi de diferiti barbati\baieti pe care i-am iubit sau doar traiam iluzia iubirii.Am cunoscut multe tipuri de personalitati,de caractere,incat imi face placere de a-mi aminti de o "foaie" din cartea vietii mele.Cartea abia a inceput a fi scrisa,si fiecare pagina are importanta si sfarsitul ei.Azi am sa incep partea I.
12 ianuarie.E frig si nu inteleg de ce atata agitatie in jurul unei nunti.Fiecare misuna in toate colturile,se agita,rad,beau,eu stau intr-un colt si privesc ingandurata acea zarva.Nu inteleg nici de ce oamenii se casatoresc in public,nici de ce isi expun fericirea si iubirea.Oare ce e iubirea?
Ceva imi distrage atentia:un barbat imbracat in sacou negru lucios,camasa alba si pantaloni putin cam largi,tot negri.Banuiesc ca e mirele.E asa de frumos si parca nu-mi mai pot lua privirea de la parul lui negru ca abanosul,tenul masliniu si ochii negri ca mura.O saruta pe aleasa inimii lui si parca ma transpun in locul ei si simt cum eu sunt cea sarutata.Stiu ca nu voi fi eu niciodata bagata in seama de el,deoarece el are 25 de ani si eu 9.Sunt doar un copil visator care aspira la dragostea aia din filme,dar se pare ca nu sunt sortita iubirii si deziluzia iubirii imi lasa un gust amar.
El era genul de barbat realizat,familist,protector,puternic pentru mine.Eu,o simpla fetita ce avea nevoie de protectie si care a cazut in iluzia ca va putea fi mireasa la 9 ani.
luni, 15 februarie 2010
Zmeul meu nu mai are sfori
Zmeul meu nu mai are sfori...
Si-a luat zborul,undeva,departe,inspre nori.
Il tineam strans,ma jucam cu el,il aruncam in vant si apoi il trageam in jos.Radeam in hohote de neputinta lui si a venit ziua cand zmeul meu si-a luat avant...m-a ridicat putin in sus..s-a razgandit si mi-a lasat sforile ca suvenir.A fugit spre alte zari in timp ce eu tineam bratele ridicate si-l chemam inapoi.Am plans acum eu de neputinta mea ,am fugit,am sarit,dar totul in zadar.L-am strigat dar mi-a zambit sfidator si parca imi soptea "Te-ai jucat cu mine,m-ai tras pe sfori,acum ma joc eu cu tine.Inalta-te alaturi de mine de vei vrea sa cunosti alte lumi."
Imi doream aripi...sa ma inalt sa-l readuc inapoi dar zmeul meu e pierdut pe vecie.
Si-a luat zborul,undeva,departe,inspre nori.
Il tineam strans,ma jucam cu el,il aruncam in vant si apoi il trageam in jos.Radeam in hohote de neputinta lui si a venit ziua cand zmeul meu si-a luat avant...m-a ridicat putin in sus..s-a razgandit si mi-a lasat sforile ca suvenir.A fugit spre alte zari in timp ce eu tineam bratele ridicate si-l chemam inapoi.Am plans acum eu de neputinta mea ,am fugit,am sarit,dar totul in zadar.L-am strigat dar mi-a zambit sfidator si parca imi soptea "Te-ai jucat cu mine,m-ai tras pe sfori,acum ma joc eu cu tine.Inalta-te alaturi de mine de vei vrea sa cunosti alte lumi."
Imi doream aripi...sa ma inalt sa-l readuc inapoi dar zmeul meu e pierdut pe vecie.
duminică, 14 februarie 2010
Ploua
Pe fereastra casei mele vad ca ploua incetisor cu stropi mari.Daca as avea o fereastra ce ar duce spre sufletul meu s-ar putea observa cum ploua cu stropi marunti,aprigi,taiosi ca un munte de soldati care invadeaza o cetate:Inima mea.Acopera tot,misuna si in cele mai ascunse cotloane si cu sabiile lor lucioase reteaza tot in jur.E o revolta,o stiu bine.Furtuna din interior poate fi oprita,dar razboiul nu s-a terminat.De ce sa o opresc?Mintea mea a scapat,e libera,inainte era asuprita de cuceritori.Era invadata in timp ce inima-mi dansa.De aceea s-a revoltat si a pus la cale un atac..dureaza de mai bine de un an,dar aproape ca a invins.Inima mi-e asuprita,lovita,inchisa cu mii de lacate,iar cheia aruncata in mijlocul mintii mele.
p.s Acest videoclip mi-a fost furnizat de un prieten si ii multumesc.M-a linistit ingrozitor de mult pentru urmatoarele zeci de zile.
vineri, 12 februarie 2010
Suflet imperfect in Chip perfect
Ai un chip perfect,luminos,fara riduri si cand zambesti pari o bucatica rupta din soare.Zgarieturile nu-si gasesc loc pe trupul tau,imperfectiunile le caut cu lupa si totusi nu le gasesc.Parul tau brunet straluceste atat de frumos iar mireasma trupului tau incanta pe oricine.Ochii jucausi si aroganti te imbata si te dau peste cap.Poti sa vezi in ei inocenta si frumusete,putere si slabiciune,gratie si blandete.Esti bland ca un mielusel si salbatic cand suntem doar noi,ma amagesti fara vorbe si ma ai cu un simplu sarut.
Ieri ti-am vazut sufletul.M-am ingrozit.Cum poate un suflet ros si putred sa incapa intr-un trup atat de perfect?Inima ti-e plina de viermi,si gandaci se plimba prin tine.Esti un criminal,un insensibil,ai omorat inimi si apoi ai fugit ca un las.
Pentru mine esti Dorian Gray.
Ce inseamna sa fii fotomodel?Partea II
La o sedinta foto,o sa ai de a face cu tot felul de fotografi.Am cunoscut fotografi foarte draguti,amabili cu care am putut lucra,am cunoscut si niste jigodii care vroiau sa ma vada cat mai dezbracata,dar cel mai mult mi-au placut aceia care faceau tot posibilul ca pozele sa iasa cat mai bine.
Prefer sa mi se spuna cum sa pozez,dar nu sa mi se impuna.Am destule cunostinte despre pozat si o anumita experienta,incat cred ca sunt mai mult decat un simplu model.
E bine ca o colaborare sa se bazeze pe incredere,prietenie,incat sa poti sa pozezi cat mai lejer.
Trebuie sa stii ce pozitii te avantajeaza in poze si ce machiaj sa folosesti,altfel risti sa pari o paiatza.
Poti folosi machiaj strident,pentru ca in poze se va vedea foarte putin machiajul,iar daca preferi sa apari mai naturala,un machiaj simplu ar fi optim.Dar e nevoie neaparat de fond de ten,preferabil mat si rimel.
Coafura in primul rand trebuie sa te avantajeze si sa se potriveasca cu imbracamintea.Haine trebuie sa fie adecvate.Eu aleg o tema...si apoi gasesc si hainele cele mai potrivite.
E bine ca atat modelul cat si fotograful sa vina cu idei;cat mai multe idei.Foloseste cat mai multe elemente:mar,evantai,carte...etc
Si cel mai important sa faci tot efortul ca sa in poze sa inspiri ceea ce doresti:tristete,bucurie,furie.
marți, 9 februarie 2010
Vreau aripi...
Vreau aripi...mari,frumoase,albe sau negre,dar totusi prefer albe,care sa ma duca departe,peste mari si tari.Sa fiu deasupra norilor,cat mai aproape de soare,in mijlocul cerului si sa dansez de una singura pe o melodie de-a lui Bob Marley,apoi sa mai cobor cateva "statii" sa iau un nor de nas si sa-i soptesc "Nu vreau azi ploaie.Pleaca departe,azi vreau caldura innabusitoare."
Sa urc pana la Soare si sa ma topesc in bratele lui,sa fim doar noi doi,iar jos sa ninga.Cand voi fi topita de atata de caldura voi cobori incet.
Aici ninge cu fulgi mari si e frig.Nu-mi mai place.M-as inalta altundeva,in alta lume.
Sa urc pana la Soare si sa ma topesc in bratele lui,sa fim doar noi doi,iar jos sa ninga.Cand voi fi topita de atata de caldura voi cobori incet.
Aici ninge cu fulgi mari si e frig.Nu-mi mai place.M-as inalta altundeva,in alta lume.
joi, 4 februarie 2010
Vis
Ajung inghetata de frig acasa,cu gandul la tine.Surpriza!esti chiar aici,in patul meu,adormit pe jumatate si cu o floare in mana stanga.Langa noptiera o scrisoare.Ma indrept,tremurand de emotie spre noptiera si iau scrisoarea.
"N-o sa te parasesc niciodata.Chiar de maine voi pleca,vei sti,ca undeva in lume,cineva se gandeste la tine."
Asez scrisoare la locul destinat,il sarut incet pe frunte,il privesc pentru ultima oara si plec.
Fug,departe de acel loc,cu gandurile departe si cu sufletul despartit in 2 parti.Nu am lacrimi doar regrete.E ultima zi si prima zi de iubire.Maine va trece totul.
Ma trezesc...era doar un vis.
"N-o sa te parasesc niciodata.Chiar de maine voi pleca,vei sti,ca undeva in lume,cineva se gandeste la tine."
Asez scrisoare la locul destinat,il sarut incet pe frunte,il privesc pentru ultima oara si plec.
Fug,departe de acel loc,cu gandurile departe si cu sufletul despartit in 2 parti.Nu am lacrimi doar regrete.E ultima zi si prima zi de iubire.Maine va trece totul.
Ma trezesc...era doar un vis.
miercuri, 3 februarie 2010
Feelings
E frig...si frigul din interior se completeaza perfect cu raceala de afara.Niciun suflet sa mi se alature,niciun zgomot sa ma trezeasca.Delirez,vanez o amintire,caut o speranta.
O melodie armonioasa,trista,pe un fundal vechi,demult apus imi mai trezeste simtirea.Urasc iarna,altii o iubesc;stiu.
Un porumbel singuratic,alb ca laptele se plimba pe pervazul ferestrei mele.Ma cheama in lumea lui,sa gust libertatea,sa strabat mari si tari,sa ma joc in aer.As fugi,departe de aici,as zbura pana la nori si m-as lasa in jos incet,apoi m-as ridica iar.Sunt inchisa in colivia mea si incerc sa gasesc o portita de scapare.
A trecut un an si am gasit portita care ma poate duce pe alt drum,dar mi-e frica.
Asculta mai multe audio Muzica
O melodie armonioasa,trista,pe un fundal vechi,demult apus imi mai trezeste simtirea.Urasc iarna,altii o iubesc;stiu.
Un porumbel singuratic,alb ca laptele se plimba pe pervazul ferestrei mele.Ma cheama in lumea lui,sa gust libertatea,sa strabat mari si tari,sa ma joc in aer.As fugi,departe de aici,as zbura pana la nori si m-as lasa in jos incet,apoi m-as ridica iar.Sunt inchisa in colivia mea si incerc sa gasesc o portita de scapare.
A trecut un an si am gasit portita care ma poate duce pe alt drum,dar mi-e frica.
Asculta mai multe audio Muzica
marți, 26 ianuarie 2010
Marea
Ma las in voia marii..si marea se lasa in a mea.Plutesc incetisor doar eu in Ea.Marea ma primeste cu bratele-i deschise si ma arunca in larg.Inot din ce in ce mai intens si incep sa-i inteleg vocea.Ma cheama...Ritmul meu se sincronizeaza din ce in ce mai bine.
Nu ma lupt cu apa,ma completez perfect.Nu-i place sa fie ranita,de aceea inot incet incet ..Uneori se ma joaca cu mine.Ma scufunda incet si apoi ma ridica ca pe un balon sus.
Imi place sa patrund adanc in ea si sa o descopar.E egoista.Nu ma lasa sa respir nici sa-i descopar bogatiile.
Ii plac persoanele calme fara frica,hotarate.Daca eziti,marea te scufunda.
Sa inoti e cel mai frumos exercitiu pentru minte si pentru suflet.Regret ca exista atatea persoane care habar n-au ce inseamna.
Vama Veche - Vama Veche
Asculta mai multe audio Muzica
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
Ce inseamna sa fii fotomodel?Partea I
Vama - Fotomodele
Asculta mai multe audio Muzica
Inseamna dezamagire,supunere,pierdere de vreme si durere.
Ca model esti cel mai putin important.Exista o ierarhie:pe primul loc e firma pentru care pozezi.Ei fac regulile.Daca iti zic sa te arunci in cap tu trebuie sa executi.Daca comentezi,daca ai o opinie sau pur si simplu pui o intrebare(ideea e ca trebuie sa te abtii) o sa ai de pierdut in fata lor.Pentru respectul tau de sine,parerea mea e ca trebuie sa te impui,cu riscul...de a pierde contractul.
Conducatorii firmei,si direct "sefii" tai o sa aiba impresia ca lumea e doar a lor.O sa fii o "papusa" pentru ei.Trebuie sa asculti regulile lor,sa te supui,sa zambesti si daca sufletul te doare.
"Stai asa!Nu te mai misca.Nu vorbi."
Vine partea a doua cand trebuie sa pozezi pentru ei.Voi continua ...
miercuri, 20 ianuarie 2010
Intre viata si moarte
Un fulg de nea imi atinge obrazul stang...A disparut intr-o secunda.S-a topit,la fel ca gandurile mele in miez de noapte.Nu am aer...ma sufoc incet,incet.
Trag aer in piept si parca toata viata mea e risipita in 7 carari.Inspir puternic toate sperantele mele,gandurile,dorintele si expir amintirile.Nu le mai vreau.Nu mai am resurse...cu un ultim efort sorb ultima picatura a vietii.
Am cazut jos.Vad ca prin ceata chipurile celor dragi schimonosite de durere.Ma vor inapoi,dar eu nu-i vreau.Mi-e bine aici,plutind pe un nor pufos,eliberata de ganduri si amintiri.Sunt doar eu cu mine insumi deasupra tuturor,fara griji,fara temeri,fara durere.
Au..o palma m-a readus la realitate.Abia constientizez ce se intampla,cand simt asprimea unei noi palme.M-am trezit.Totul a revenit la normal.
Vreau un loc numai al meu in mintea ta,nu doar amintiri.Ma multumesc cu gandurile tale,inima ta e prea obosita ca sa mai poata iubi.A mea nu mai bate demult pentru nimeni,oscileaza.Se topeste ca fulgul de nea.
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
Imperfectiune
Zilele trec,dar amaraciunea din suflet ramane.
Imi vine un gand in minte,de a o lua la goana,doar eu si cu mine insumi pe un alt drum.Am obosit.Am devenit ce uram si urasc ce iubeam.Doar fondul a ramas acelasi.Vreau sa-l redescopar,dar teama e mai puternica decat orice.Am invatat sa respir,sa merg,sa vorbesc din nou.Am renascut si in acelasi timp am murit.Am invatat sa mor.Dar n-am invatat sa iubesc din nou.Mi-e frica la fel cum ezita copilul sa faca primul pas.
Am invatat sa urasc.Am devenit umana.Nu stiam ce e frustrarea,ura,mania,invidia.
Cautarea perfectiunii ma distruge.Stiu ca n-o s-o ating niciodata,dar incerc.Nu-mi vad limitele,sunt un infinit de sperante,posibilitati...
Doar ca am obosit...si inca mai am mult de lucru...
Imi vine un gand in minte,de a o lua la goana,doar eu si cu mine insumi pe un alt drum.Am obosit.Am devenit ce uram si urasc ce iubeam.Doar fondul a ramas acelasi.Vreau sa-l redescopar,dar teama e mai puternica decat orice.Am invatat sa respir,sa merg,sa vorbesc din nou.Am renascut si in acelasi timp am murit.Am invatat sa mor.Dar n-am invatat sa iubesc din nou.Mi-e frica la fel cum ezita copilul sa faca primul pas.
Am invatat sa urasc.Am devenit umana.Nu stiam ce e frustrarea,ura,mania,invidia.
Cautarea perfectiunii ma distruge.Stiu ca n-o s-o ating niciodata,dar incerc.Nu-mi vad limitele,sunt un infinit de sperante,posibilitati...
Doar ca am obosit...si inca mai am mult de lucru...
joi, 14 ianuarie 2010
Mi-e dor
Mi-e dor...de o zi de aprilie..de un iz de primavara...Si ochii tai caprui,ce imi incalzeau de fiecare data sufletul si imi intunecau inima au plecat.Ai aparut ca o ploaie de vara si ai disparut la prima raza a soarelui.Mi-ai atins gandurile,m-ai imbolnavit si ai lasat iarna grea peste umerii mei.
Te caut in fiecare persoana,in fiecare amintire si esti prezent in mintea mea azi,maine si in toate zilele ce urmeaza.Esti unic si irepetabil,tot ce seamana cu tine e o copie.Un zambet ar alunga si norii si ceata din jur.
Surasul lui sporeste intunericul,al tau il alunga.Vocea lui ma inspaimanta,a ta ma incalzeste.Atingerea lui imi creeaza sila,a ta ma inalta.
Te simt atat de departe si de aproape,dar sufletul meu a ramas amortit.Vreau sa-l trezesc la viata;intunericul nu ma lasa,frigul imi rade in nas.
Mi-e dor de o zi de aprilie,de tine,de plimbarile noastre sub clar de luna,de noptile nedormite,de tot ce se ascunde in ochii tai caprui.
vama veche - cu tine
Asculta mai multe audio Muzica
luni, 11 ianuarie 2010
Frumusetea
Frumusetea e subiectiva si relativa.
Cand intri intr-un magazin,ai tendinta sa alegi produsul cu cel mai frumos ambalaj,care de obicei e si cel mai scump.Cand ajungi acasa,poti sa tragi 2 concluzii:ca au meritat banii respectivi sau ca exista o disproportie intre pret/calitate.Ramai dezamagit si iti spui ca nu vei mai cumpara niciodata genul acela de produs.Dar simturile te-au tradat.Esteticul a invins.
Frumusetea e importanta.Cine spune ca nu e,nu crede nici el ce spune.Nu inseamna ca daca exteriorul e important,e si necesar.Poti sa te descurci foarte bine si fara aspect frumos si viceversa.
Frumusetea nu e totul,pentru ca e trecatoare.Te bucuri de ea o perioada si apoi trebuie sa iti gasesti alte lucruri care sa te faca sa te simti implinita.Toti suntem atrasi de estetic pentru o perioada scurta,pentru ca apoi sa-l dam la o parte si sa cautam profunzimea unei persoane.Nu suntem doar corpuri,suntem suflete.
C'est la vie
Constat cu parere de rau,cat de decazuti am devenit unii dintre noi.E un infern in lumea asta plina de interese,de lipsa de respect,fara tabieturi si avida de putere.
Ne transformam in animale si consideram ca evoluam,cand de fapt involutia e mai puternica ca oricand.Faci unui om un bine si el nu numai ca nu-ti intoarce fapta inapoi ci..iti face rau.
Am ajuns la concluzia ca viata e o jungla si ca sa supravietuiesti ai nevoie de multa putere sa treci peste toate piedicile si obstacolele care apar in calea ta.Traseul nostru nu e stabilit dinainte.Noi ne alegem drumul..putem merge pe carare sau nu;alegem scurtaturile,sau drumurile lungi.Indiferent ce cale alegem,finalul calatoriei e cel mai putin important.Conteaza cu adevarat calatoria in sine,parcurgerea acestui drum,satisfactiile cu frustrarile,succesele cu insuccese,bucuriile cu supararile,iubirea cu ura.
Ne transformam in animale si consideram ca evoluam,cand de fapt involutia e mai puternica ca oricand.Faci unui om un bine si el nu numai ca nu-ti intoarce fapta inapoi ci..iti face rau.
Am ajuns la concluzia ca viata e o jungla si ca sa supravietuiesti ai nevoie de multa putere sa treci peste toate piedicile si obstacolele care apar in calea ta.Traseul nostru nu e stabilit dinainte.Noi ne alegem drumul..putem merge pe carare sau nu;alegem scurtaturile,sau drumurile lungi.Indiferent ce cale alegem,finalul calatoriei e cel mai putin important.Conteaza cu adevarat calatoria in sine,parcurgerea acestui drum,satisfactiile cu frustrarile,succesele cu insuccese,bucuriile cu supararile,iubirea cu ura.
luni, 4 ianuarie 2010
Ce sunt visele?
Conform Dex-ului, visele sunt înlănţuire de imagini, de fenomene psihice şi de idei care apar în conştiinţa omului în timpul somnului.
Importanta viselor o deducem si din faptul ca 6 ani din viata ii petrecem visand.Multi oameni au impresia ca nu viseaza dar se pare ca visam in medie 4\7 vise pe noapte;problema e ca de obicei nu-ti amintesti visele.
Daca incerci sa iti aduci aminte visul la 10 minute de la trezire sansele de a-l uita sunt de 90%.Chiar si nevazatorii is vad visele,dar nu poti visa in timp ce sforai.Studiile au arătat că activitatea cerebrală este mai intensă în timpul somnului decât când suntem trezi.
Cand eram mica,visam constant ca ma inalt,zbor si dintr-o data cad.Atunci ma trezeam destul de speriata.Povestind cu alte persoane,am remarcat ca pe perioada copilariei,visul acesta este destul de comun.In adolescenta ma chinuia visul in care incercam sa fug,dar ceva ma retinea.
Acum, foarte rar imi amintesc visele,si de obicei acestea n-au nici un inteles.
Importanta viselor o deducem si din faptul ca 6 ani din viata ii petrecem visand.Multi oameni au impresia ca nu viseaza dar se pare ca visam in medie 4\7 vise pe noapte;problema e ca de obicei nu-ti amintesti visele.
Daca incerci sa iti aduci aminte visul la 10 minute de la trezire sansele de a-l uita sunt de 90%.Chiar si nevazatorii is vad visele,dar nu poti visa in timp ce sforai.Studiile au arătat că activitatea cerebrală este mai intensă în timpul somnului decât când suntem trezi.
Cand eram mica,visam constant ca ma inalt,zbor si dintr-o data cad.Atunci ma trezeam destul de speriata.Povestind cu alte persoane,am remarcat ca pe perioada copilariei,visul acesta este destul de comun.In adolescenta ma chinuia visul in care incercam sa fug,dar ceva ma retinea.
Acum, foarte rar imi amintesc visele,si de obicei acestea n-au nici un inteles.
duminică, 3 ianuarie 2010
De ce scriem?
De ce scriem?De ce compunem?De unde au luat nastere atatea creatii?Care e motivarea noastra?
Creatia se naste din iubire,din ura sau din ambitie.Opera te reprezinta,e o oglinda a interiorului,la fel cum ochii sunt poarta catre sufletul tau.
Scriem din iubire pentru ca vrem sa impartasim emotiile,trairile,bucuriile si altora.Iubirea se revarsa si e infinita.Cand iubim avem inspiratie,suntem creativi si putem atinge necunoscutul si sa vedem lumea altfel.Creatia se naste de la sine;fara efort,fara durere,fara ambitie.
Cand scriem din ura sau din durere,e altceva.Nu vrem sa ne impartasim durerea,suferinta ci vrem sa avem un refugiu.Sa evadam din normal,sa evitam banalul,sa pasim intr-o alta lume.Te eliberezi creand.Fugi de lume prin picioarele personajelor.Iti alegi singur un final povestii.Poate fi unul diferit de sfarsitul episoadelor din viata ta.Cuvintele iau nastere din durere,literele din lacrimi,personajele din ura.
Cel mai rau e sa scriem din ambitie.Ambitia e doar mobilul care ne motiveaza.Scopul poate fi:faima,averea,prestigiul..etc...
Opera scrisa din ambitie nu e creatie,nu are viata pentru ca nu are la baza sentimente.E seaca.Ca sa creezi trebuie sa te sacrifici,sa dai ce ai mai bun din tine.
Marii scriitori au scris,au suferit si multi au murit inainte de a li se recunoaste valoarea.Nu au primit nici un ban pentru munca lor.
Sa muncesti pentru sufletul tau,nu presupune o rasplata materiala.
sâmbătă, 2 ianuarie 2010
Cum ne putem indeplini visele...
Cel mai mult regretam faptul ca puteam sa fac o gramada de lucruri,dar nu le-am facut pentru ca nu aveam incredere in mine.Nu aveam incredere din cauza ca exista cineva care ma descuraja. Exista cineva care ma descuraja pentru ca acea persoana era incapabila si astfel ma vedea si pe mine.
Astazi,mi se intampla sa aud aceleasi remarci din partea unor persoane,dar zambesc si raspund:"Asa o fi dar in cazul tau,nu al meu".Ele pleaca mai departe,cu un zambet ironic care probabil ar dezarma si descuraja pe multa lume,dar pe mine nu.Pentru ca stiu ca un vis presupune sa fiu surda la remarci si atenta doar la vocea mea interioara.Daca eu stiu ca sunt capabila,nu poate exista nimeni sa ma contrazica.
Era o vorba care m-a impresionat:"Multa lume nu-si indeplineste visul pentru ca li se pare imposibil,pana vine cineva care nu stie ca este imposibil si realizeaza ceea ce altii viseaza."
Cel mai mult regret faptul ca nu-mi ajunge timpul sa fac toate lucrurile pe care mi le-am propus.Nu-mi ajunge timpul,din cauza ca nu sunt suficient de ambitioasa si de increzatoare in mine.Oamenii care imi spun ca nu sunt capabila,nu au disparut si nu vor disparea.Dar a aparut vointa,forta interioara care alunga vorbele goale.
Astazi,mi se intampla sa aud aceleasi remarci din partea unor persoane,dar zambesc si raspund:"Asa o fi dar in cazul tau,nu al meu".Ele pleaca mai departe,cu un zambet ironic care probabil ar dezarma si descuraja pe multa lume,dar pe mine nu.Pentru ca stiu ca un vis presupune sa fiu surda la remarci si atenta doar la vocea mea interioara.Daca eu stiu ca sunt capabila,nu poate exista nimeni sa ma contrazica.
Era o vorba care m-a impresionat:"Multa lume nu-si indeplineste visul pentru ca li se pare imposibil,pana vine cineva care nu stie ca este imposibil si realizeaza ceea ce altii viseaza."
Cel mai mult regret faptul ca nu-mi ajunge timpul sa fac toate lucrurile pe care mi le-am propus.Nu-mi ajunge timpul,din cauza ca nu sunt suficient de ambitioasa si de increzatoare in mine.Oamenii care imi spun ca nu sunt capabila,nu au disparut si nu vor disparea.Dar a aparut vointa,forta interioara care alunga vorbele goale.
vineri, 1 ianuarie 2010
2010-ce ne va aduce?
"Reprezentantul acestui an este impetuos, energic, bataios, impulsiv, un luptator prin excelnta. Norocul este mereu de partea sa. In plan intelectual, da dovada de o imaginatie bogata, o inteligenta sclipitoare si un curaj fara limite. Logica sa este mai slaba, el bazandu-se mai mult pe instinct. Este foarte agitat, risipitor, deloc calculat si chibzuit, deloc sau rabdator. Din graba poate distruge tot ceea ce a creat. In plan afectiv ofera iubire cu multa generozitate si cu multa pasiune, dar pretinde aceleasi sentimente, care, daca ii sunt inselate, se transforma in razbunare fara mila. Este foarte gelos si posesiv."
www.tigru.acvaria.com
Pentru ca anul 2010 sa fie unul bun din toate punctele de vedere,este nevoie de straduinta si vointa noastra.Ce semanam,aceea culegem.Daca vom munci,vom culege roadele,daca nu avem varianta:sa ne gandim ca soarta e de vina,sau poate anul 2010 este unul malefic si varianta de a ne da seama ca noi suntem singurii responsabili pentru soarta noastra.
www.tigru.acvaria.com
Pentru ca anul 2010 sa fie unul bun din toate punctele de vedere,este nevoie de straduinta si vointa noastra.Ce semanam,aceea culegem.Daca vom munci,vom culege roadele,daca nu avem varianta:sa ne gandim ca soarta e de vina,sau poate anul 2010 este unul malefic si varianta de a ne da seama ca noi suntem singurii responsabili pentru soarta noastra.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)